Alegeri cu miză adâncă
Starea din prezent îi avantajează și de aceea Democrații se opun oricărui fel de reformă a statului profund.
Biden și Trump ar trebui să își dispute președinția americană și în acest an, într-o reeditare a competiției din 2020. Democrații se arată silitori și imaginativi mai ales în ce privește reeditarea rezultatului - scoaterea la liman a candidatului lor - într-o nouă ediție de trucuri clasice, dar îmbunătățite. Senatorul Alex Padilla din California insistă ca trezoreria federală să-și extindă activitatea și să furnizeze servicii gratis de preparare a impozitelor pentru cei cu venituri mici, care suferă de dizabilități sau nu prea știu engleză. Oferta vine cu adăugarea automată la registrul de votanți legitimi, însemnând că aceia care nu prea știu engleză (termen de alint pentru imigranții ilegali) vor avea drept de vot la alegerile prezidențiale din noiembrie și ocazia de a-și exprima recunoștința față de candidatul partidului care i-a primit cu brațele deschise. Numai cetățenii au drept de vot prin lege, dar încercarea moarte n-are.
Padilla are experiență; ca secretar de stat al Californiei a impus în 2018 implementarea legii “Motor voting act” propusă de Bill Clinton în 1993 și adoptată de Congres în 1995. Legea inițială nu acorda drept de vot imigranților ilegali, permitea doar extinderea modalității de înregistrare a votanților legitimi. Înregistrarea automată ca votant legitim avea loc la eliberarea permisului de conducere auto, însă aplicarea la nivel local a facilitat o bulibășeală organizatorică. Ministerul de resort al statului California (Department of Motor Vehicles) a recunoscut în 2019 peste o sută de mii de erori în privința afilierii politice a clienților care au participat la această inițiativă și a atras atenția asupra repercusiunilor negative la nivelul încrederii alegătorilor în sistem. Padilla a refuzat să admită vreo responsabilitate.
Asemenea tertipuri au o justificare imbatabilă: peste șapte milioane de imigranți ilegali au fost lăsați să intre în SUA de când Biden a devenit președinte, iar acum a sosit momentul să întoarcă favoarea votându-l pe binefăcătorul lor într-un moment de cumpănă. Toate sondajele de opinie din lunile recente îl arată pe Trump conducând în clasamentul preferințelor pentru președinție și, mai rău, numărul cetățenilor hispanici, negri și asiatici care îl preferă a crescut semnificativ. Democrații se bazează pe votul minorităților pentru câștigarea alegerilor la nivel național sau local, însă tendința istorică îi dezavantajează acum.
Ziarul New York Times observă fenomenul și comentează consternat faptul că alegătorii înregistrați în anii recenți, disproporționat tineri și non-albi, nu mai au tendința obișnuită; scorul a devenit strâns, doar 53% au declarat anul trecut o preferință pentru Democrați. “Performanța slabă a partidului în rândul alegătorilor nou înregistrați este cu atât mai izbitoare având în vedere structura demografică. Jumătate dintre ei au mai puțin de 30 de ani, iar jumătate nu sunt albi. Cu toate acestea ei sunt mai puțin Democrați decât alegătorii mai în vârstă și mai albi deja înregistrați…” Oare de ce, se întreabă ziarul și oferă câteva piruete explicative evitând elefantul din încăpere.
Problemele grave care îi preocupă pe americani sunt altele. Pe lângă migrația ilegale dinspre Mexic alarmează scumpirea traiului de zi cu zi datorită unor politici economice păguboase mai ales în domeniul energetic, unde predomină subvenționarea formelor de energie preferate de expertul climatic Greta Thunberg. Subsidiile federale s-au mai mult decât dublat și au crescut de la 7,4 miliarde dolari în 2016 (ultimul an prezidențial Obama) la 15,6 miliarde în 2022 (al doilea an Biden), un spor la care Trump nu a contribuit și pe care nu intenționează să îl continue dacă devine președinte. Alegătorul american este constant îndrumat să diferențieze cum se cuvine între vrednicia climatică a lui Biden și apostazia lui Trump, dar e sătul de posmagi muieți în climă și această lipsă de apetit șubrezește candidatura președintelui actual. Apoi urmează manipulările din ultimii ani. Trump omul rușilor! Covidul exterminator în numele căruia nicio restricție sau abuz nu au fost nejustificate (știința! știința!), cooperarea dintre Big Government și Big Business (știri false! treci la colț! algoritmul veghează!), negarea realității biologice care îi deosebește pe bărbați de femei urmată de transformarea copiilor și adolescenților în subiecte experimentale pentru orice formă de degradare fizică sau psihologică, de dragul perversității sexuale ca normă socială și al hăituirii contestatarilor. La un moment dat vine scadența acestor pretenții și impoziții.
O miză majoră constă în statutul oficial al aproape 50.000 de angajați de stat la nivel federal (din cele 2,95 milioane de acum). În octombrie 2020 Trump a autorizat pentru prima oară implementarea unei prevederi din actul legislativ Civil Service Reform Act of 1978 în virtutea căreia slujbașii din aparatul de stat central ale căror privilegii de natură confidențială și capabili să pledeze, susțină sau decidă asupra politicilor guvernamentale pierdeau autonomia propriilor preferințe politice și implicit prerogativul manifestării ca agenți independenți de puterea executivă. Atunci a fost prea târziu și nu s-a pus în aplicare, dar Trump promite să nu mai rateze ocazia dacă va fi iarăși ales președinte. Președinții americani schimbă îndeobște patru mii și ceva de funcționari guvernamentali când preiau conducerea, iar sub această pojghiță se perpetuează un strat gros de inamovibili cu carieră garantată indiferent de ocupantul biroului oval.
Intenția lui Trump este vehement criticată de către Democrați și în presa mainstream, fiind zugrăvită ca un puci perfid; fără recurs la violență, doar prin sabotarea bunei organizări și funcționări a funcționărimii de stat. Se afirmă că funcționarii publici își execută sarcinile cu integritate și profesionalism deoarece au acumulat o experiență prețioasă servind în mod competent administrații diverse din punct de vedere ideologic, iar trecerea unui sfert din numărul lor sub tutelă prezidențială duce inevitabil la substituirea experienței nepartizane cu arbitrariul politic și astfel la concedieri abuzive și pernicioase pe termen lung. Sunt observații și critici valide, cel puțin în principiu. Totuși cât de neutră ideologic este funcționărimea federală din SUA?
Putem estima urmărind donațiile financiare cu caracter politic. Există două modalități, din partea sindicatelor sau individual.
La nivel individual, tot pentru anul 2020, notăm donațiile din partea angajaților ministerului de externe (State Department), ministerului justiției (Justice Department) și ministerului apărării (Defense Department).
Angajații ministerului de externe au donat 2.036.218 dolari partidului Democrat și 1.203.461 partidului Republican.
Angajații ministerului justiției au donat 2.174. 884 dolari partidului Democrat și 376.225 partidului Republican.
Angajații ministerului apărării au donat aproximativ 3.380.000 dolari partidului Democrat și 1.820.000 partidului Republican.
La ora de față (în 2023-2024) Biden rămâne îndrăgitul angajaților de stat la nivel federal deși toate sondajele de opinie îl arată pe Trump conducând constant în clasamentul de preferințe al publicului larg. O analiză din partea site-ului Daily Caller constată că peste 60% din donațiile politice ale angajaților aparatului de stat federal din cadrul celor 15 ministere s-au îndreptat către Democrați în 2023 (aproape 200.000 dolari pentru realegerea lui Biden comparativ cu 116.000 pentru realegerea lui Trump). Loialitatea a fost recompensată cu un frumos cadou de Crăciun: în decembrie 2023 Biden a aprobat creșterea cu 5,2% a salariilor acestor lucrători, cel mai mare spor din deceniile recente. S-a ajuns astfel la situația în care amploiatul federal câștigă în medie cu 40% mai mult pe oră decât un angajat din sectorul privat.
Cetățenii își pot exprima preferința pentru un partid sau altul prin vot, susținere financiară, sau manifestări publice (presă, internet, întruniri, demonstrații). Lucrătorii din aparatul birocratic al guvernării centrale din SUA sunt constrânși în ultima privință, în sensul că nu au voie să-și exprime partizanatul politic în timpul orelor de lucru; în rest nicio problemă. Pare un compromis rezonabil care încurajează acumularea de expertiză, oferind protecție și independență față de înclinările ideologice ale președinților. Parcursul istoric merită totuși menționat deoarece oferă detalii astăzi ignorate.
În 1883 Congresul american a aprobat legea Pendleton prin care s-a pus capăt corupției facilitate prin modalitățile anterioare de numire a funcționarilor la nivel federal, instituind un sistem de angajare meritocratic și ne-tributar preferințelor personale ale președintelui. S-a trecut la evaluări bazate pe expertiza candidaților și examene competitive. Legea mai interzicea demiterea sau retrogradarea pe motive politice și le interzicea acestor angajați să presteze servicii politice sau să contribuie financiar la vreun partid politic. În anul instituirii legii Pendleton existau 132.000 de funcționari federali și 10% dintre aceștia erau vizați de noile reglementări; în prezent există aproape trei milioane și peste 90% sunt beneficiari. Ce altceva s-a mai schimbat între timp în afară de universalizarea protecției oferite? Au apărut sindicatele funcționarilor federali, toate susținând partidul politic din spatele lui Biden. Legea Pendleton nu a fost actualizată pentru luarea în considerare a formelor colective de partizanat politic și astfel s-a ajuns la situația în care trebuie să fii agnostic pe cont propriu, dar poți fi partizan prin delegare de grup. Aduce cu strădaniile senatorului Padilla, care creează modalități de eludare a legii prin dispoziții producătoare de brambureală.
Democrații se opun oricărui fel de reformă deoarece preferă starea din prezent. Cel mult susțin reforma electorală formulată tot de ei în proiectul de lege “John Lewis Voting Rights Act” întrucât îi avantajează, ceea ce îi avantajează fiind definit ca benefic pentru democrație și țară. Statul adânc există și alegerile prezidențiale din acest an vor decide dacă Democrații continuă să-l căpușeze și adâncească, sau dacă Republicanii obțin șansa de a-l îndrepta. Trump promite deparazitare prin măsuri descrise de adversari drept însușire a puterii în folos personal. Este o situație clasică de hoțul strigă hoții! și din cacofonia combatanților nu se întrevede o abordare capabilă să genereze soluții viabile de la un mandat prezidențial și ideologic la următorul.
Sclavia pe criterii rasiale din secolul XIX a evoluat în sclavie ideologică în secolul XX și prin comasarea categoriilor de asupriți inventate între timp reunește rasă și ideologie în secolul XXI. Democrația s-a molipsit și ea treptat de reflexele totalitare ale profitorilor. Americanii sunt chemați să aleagă între Biden și Trump însă miza reală e alta: perpetuarea democrației corupte sau revitalizarea unei republici funcționale. Cât de mare este pericolul ca războiul de atriție întreținut de Democrați să degenereze în război fățiș? Sunt Republicanii capabili să transforme răzbunarea anunțată într-o înnoire durabilă?
Un incident tragic recent a evidențiat deficitul uman al președintelui în funcțiune. Polițistul new-yorkez Jonathan Diller a fost ucis de un criminal care ar fi trebuit să fie după gratii. Făptașul l-a împușcat când i s-a cerut să se legitimeze după ce parcase neregulamentar. Guy Rivera (34 ani) are la activ 21 de arestări și două încarcerări (2011-2014 pentru asalt de gradul I și 2016-2021 pentru deținere penală de droguri). Ultimul arest a survenit în aprilie 2023 pentru posesie ilegală de arme, dar a fost eliberat pe cauțiune. Înmormântarea lui Jonathan Diller a avut loc pe 30 martie și văduva sa i-a evocat dedicația pentru familie, colegii de muncă, domnia legii iar la un moment dat a întrebat când vor începe politicienii să-i prețuiască și apere pe cei care își riscă viața pentru siguranța cetățenilor. Cu o zi mai devreme s-a ținut o veghe publică în biserica unde fusese depus sicriul și printre cei prezenți s-a aflat în trecere și Kathy Hochul, guvernatoarea Democrată a statului New York. O rudă a decedatului a confruntat-o verbal acuzând-o de moartea polițistului, datorită reglementărilor absurde de acordare a eliberărilor pe cauțiune. Hochul s-a retras ofensată în aplauzele celor prezenți.
Biden nu a participat la veghea din biserică și nici la înmormântare. A preferat sută la sută apariții de convingere a publicului să-i doneze 25 milioane dolari pentru candidatura prezidențială, împreună cu Bill Clinton și Barack Obama. Trump a participat la veghea publică din biserică și a trimis o coroană de flori cu ocazia înmormântării. Poate aveți convingerea că nu contează deoarece Trump a procedat ca un escroc sentimental. Însă trebuie să mai știți ceva. Guy Rivera este negru și de aceea intangibil chiar după ce a comis omucidere. BLM fiind un susținător și reper important al Democraților, ideologia vieților negre mai presus de orice înseamnă și mai presus decât viețile de altă culoare. Legea, apărătorii ei și politicienii ar trebui să fie acromatici, însă emanciparea pentru care America a suferit și ispășit mult în trecut dispare din interese personale și ideologice. Alegătorii iau notă de spectrul candidaților și vor decide.
Susțineți PERISCOP cu o donație la alegerea dumneavoastră. Mulțumiri și reveniți!