Buletin de știri (11)

Trei viniete, una din Orient și două din Occident.

Homo Rus nutrește convingerea că SUA reprezintă cel mai mare pericol existențial la adresa sa. Istoric însă, la nivel de confruntări militare directe, pericolul vine din altă parte. Imperiul țarist a ocupat Manciuria de nord în 1860, inclusiv orașul cunoscut ulterior drept Vladivostok. Rușii și-au extins constant imperiul în secolul XIX, inclusiv prin anexarea a numeroase teritorii din Asia Centrală pe care China le controlase în secolele precedente. Armata roșie a respins în 1921 forțele militare chineze trimise să recupereze Mongolia exterioară, care cu un deceniu mai devreme își declarase independența față de China.

China a pierdut treptat peste cinci milioane de kilometri pătrați, încorporați acum de Rusia. Această suprafață reprezintă mai mult de 50% din cea actuală de 9,6 milioane. Xi Jinping îl ajută acum pe Putin în străduința de a înfrânge Ucraina, dar China nu a devenit amnezică. Apetitul pentru resursele minerale și agricole ale acestei jumătăți evaporate a devenit imperativ strategic, mai ales odată cu revenirea lui Trump la Casa Albă. Ceea ce China riscă să piardă de acum înainte datorită lui Trump poate fi compensat prin valorificarea resurselor la est de munții Urali. Cu sau fără Rusia.

China importă anual peste 60% din necesarul de petrol, peste o treime din cel de alimente și cumpără trei sferturi din cantitatea globală de minereu de fier comercializat maritim. În același timp Rusia posedă resurse naturale din abundență, mai ales în Estul Îndepărtat, dar prezintă un deficit masiv de populație. Aceste teritorii cumulează peste trei sferturi din suprafața totală și numai un sfert din populația de 145 milioane. Regiunea cea mai estică, cu o suprafață de aproape 7 milioane km², este locuită de numai 8 milioane, rezultând într-o densitate de 3 persoane pe 2,6 km². Nu se știe câți chinezi s-au stabilit și lucrează în această regiune; o estimare din iunie 2000, citată de Moscow Times și atribuită lui Alexandru Șaikin, oficial responsabil de granița ruso-chineză, menționează sosirea a 1,5 milioane de imigranți chinezi ilegali pe parcursul unui an și jumătate. O estimare din 2022 menționa 3,4 miliarde dolari investiți de China în Orientul Îndepărtat rusesc, iar Iuri Trutnev, emisarul lui Putin, constata în 2023 că peste 90% din investițiile străine directe de acolo provin de la companii de stat chineze.

Rusia este pentru China acel proverbial “low hanging fruit”, un fruct pârguit și la îndemână. China are o motivație istorică, nevoia stringentă de a-și asigura resurse vitale și un contingent uman deloc neglijabil la fața locului. Pare greu de acceptat, dar cel mai mare pericol la adresa Rusiei pe termen mediu și lung nu îl reprezintă Occidentul, ci partenerul oriental răbdător care nu uită.

Angela Merkel a publicat volumul “Libertate: Memorii 1954-2021" și cu această ocazie a acordat un interviu revistei Der Spiegel. În răspunsurile sale a fredonat constant Non, je ne regrette rien indiferent de temă. Nu regretă politica de împăciuitorism față Rusia, vulnerabilizarea Europei prin acceptarea necondiționată a peste un milion de migranți din Asia și Africa în 2015, închiderea centralelor nucleare autohtone în tandem cu instaurarea dependenței energetice față de importurile de gaz rusesc și lipsa de viziune în ce privește modernizarea tehnologică a economiei. Țara lăsată moștenire de Merkel este sub-digitalizată, cu o infrastructură de acces la internet învechită, cu numeroase instituții dependente de fax, companii odată dominante prin calitate și inovație acum întrecute de competitori americani sau chinezi, cu o rețea feroviară, de șosele și poduri tot mai șubredă.

Întâlnirile cu fostul și iarăși președintele american i-au întărit convingerea că Trump argumentează pe bază de emoții, în schimb dânsa de pe una rațională și concretă. Astfel opoziția lui Trump față de imigrația ilegală nu poate fi decât emotivă, pe când acceptarea și încurajarea fenomenului un artefact al judecății bine cumpănite. Aceeași judecată a îndemnat-o să afirme “Îmi doresc din toată inima ca Harris… să înfrângă competiția și să devină președinte.” Kamala a eșuat lamentabil, dar asta nu înseamnă că inima doamnei Merkel nu ar fi rațională.

Oxford Union este un club universitar englez înființat în 1823 alcătuit preponderent din studenți ai Universității Oxford și considerat drept unul dintre cele mai prestigioase forumuri de dezbateri politice și culturale din lume. În februarie 1933 au fost dezbătute conceptele de pacifism și patriotism în contextul ascensiunii naziste din Germania. Kenelm Hubert Digby, inițiator al dezbaterii și susținător al opțiunii pacifiste a spus: “Nu este o simplă coincidență că singura țară care luptă pentru cauza păcii, Rusia Sovietică, este și țara care a debarcat clica războinică. Justificarea imperioasă pentru ultimul război [primul război mondial] afirma că astfel se va pune capăt războaielor. Dacă a fost un neadevăr atunci a fost o minciună diabolică. Însă dacă a fost sinceră, atunci ce justificare există pentru opoziția la moțiunea din această seară?“ Participanții au aprobat moțiunea “Această Cameră refuză în orice împrejurare să lupte pentru Rege și Țară”, cu 275 de voturi pentru și 153 împotrivă. Restul, după cum se zice, a fost istorie.

Pe 28 noiembrie 2024 a avut loc dezbaterea dedicată situației din Gaza și a fost parafată moțiunea “Această Cameră consideră că Israel este un stat de tip apartheid responsabil pentru genocid“. 278 de voturi pentru, 59 împotrivă, o mulțime de hijaburi și keffiyehuri în audiență, afară demonstranți scandând “sioniștii nu sunt bineveniți la Oxford“, înăuntru activistul de pace Miko Peled: “Ce s-a întâmplat pe 7 octombrie nu a fost terorism - au fost acte de eroism ale unui popor oprimat… Palestinienii trăiesc de șapte decenii într-un lagăr de concentrare… Un singur stat palestinian, de la râu la mare!“

Peled este evreu, nepoata sa avea 13 ani când murit în Ierusalim de pe urma unui atac terorist palestinian din 1997. Varianta lui exaltă exterminarea nedoriților în numele păcii, iar Oxford Union aprobă. Pacifismul obligatoriu nu discriminează și după aproape un secol de peregrinări a descoperit cel mai ospitalier port unde să ancoreze.

În final Homo Progres, la scurt timp după ce Homo Sapiens a început să-și încălzească peștera: