Președintele Ucrainei a reușit să între în nomenclatorul conducătorilor de țară cunoscuți după poreclă. Mircea cel Bătrân, Richard Inimă de Leu și alții din vechime au strâns puțin rândurile pentru a face loc lui Volodimir Gura Bate Fundul.
Performanța este remarcabilă deoarece nu a presupus curaj, istețime, sau abilități de manipulare ieșite din comun. Zece minute de ceartă în public cu singura mare putere capabilă să asigure supraviețuirea Ucrainei în fața tăvălugului rusesc, fie și în condiții amare pentru un timp, au fost de ajuns pentru ca Volodimir să-și câștige supranumele.
Prezent pentru a semna un acord economic negociat în avans și parafat de membrii cabinetului său, Zelenski a adoptat o atitudine ostilă și a a preferat să-și muștruluiască gazdele. Întâlnirea din Biroul Oval s-a încheiat brusc, cu Zelenski culegând ceea ce a semănat: ostilitate din partea Americii în loc de bunăvoință. Karoline Leavitt, secretara de presă a administrației Trump, a anunțat a doua zi că SUA nu mai acordă asistență militară Ucrainei și va prioritiza exclusiv negocierile de pace.
De parcă Trump ar fi sprijinit vreodată Ucraina! Nu numai o dată:
În 2019 Trump a vândut Ucrainei 150 de rachete Javelin în valoare de 39 milioane dolari. În plus a aprobat (după câteva luni de amânare) un ajutor militar în valoare de 390 milioane dolari care includea asistență pentru securitatea maritimă și unitățile de operații speciale, armament ușor precum puști pentru lunetiști și grenade antitanc propulsate de rachete.
Din 10 ianuarie 2025 Trump a impus un embargo asupra livrării și vânzărilor de petrol rusesc efectuate prin intermediul “flotei din umbră”, un grup larg de nave petroliere operând sub drapelul unor țări care nu respectă sancțiunile internaționale la adresa Rusiei permițându-i astfel să obțină venituri ilicite. Sunt afectate 183 de nave, cumulând 42% din acest comerț paralel.
Pe 27 februarie 2025 Trump a prelungit cu încă un an ordinul executiv 13660 din 2014, care impunea sancțiuni comerciale la adresa Rusiei după ocuparea Crimeei și a regiunilor Donețk și Luhansk. Documentul afirmă că acțiunile Rusiei reprezintă un pericol grav la adresa securității naționale și a politicii externe americane.
Tot pe 27, cu o zi înainte de răbufnirea lui Zelenski, Mark Rutte a discutat cu Trump și a anunțat că “SUA și NATO devin mai puternice… În ce privește Ucraina aliații pregătesc miliarde suplimentare pentru ajutoare și contribuții la garanțiile de securitate.”
Europa te ajută mai mult! Rezolvă-ți însă mai întâi problema cu sponsorul comun:
După ce a pus la punct conducerea americană Zelenski s-a dus în Marea Britanie, unde prim-ministrul Keir Starmer i-a acordat un împrumut de 2,26 miliarde de lire sterline pentru achiziționarea de echipament militar în scop defensiv. Împrumutul este alocat din fondul celor 50 miliarde dolari americani convenit în octombrie 2024 de către țările grupului G7 (din care face parte și SUA) pentru întărirea capacității de apărare a Ucrainei. Administrația Biden a fost cel mai mare contribuitor la acest fond, cu 20 miliarde dolari. Franța, Germania și Italia au contribuit împreună 19,4 miliarde dolari, iar Marea Britanie 2,8 miliarde. În treacăt fie spus, Trump a menținut contribuția americană la acest fond.
Starmer l-a îmbrățișat pe Zelenski și l-a rugat să ia legătura cu Trump pentru a de-escalada situația tensionată cu președintele american. Mark Rutte, fostul premier olandez acum șef NATO, l-a sfătuit de asemenea pe Zelenski să repare ce a stricat. Giorgia Meloni a propus o întâlnire la vârf între SUA, Uniunea Europeană și aliați occidentali în scopul aplanării disensiunii din ultimul timp.
Lordul Peter Mandelson, ambasador al Marii Britanii la Washington, a spus pe 2 martie în cadrul emisiunii This Week găzduită de George Stephanopoulos: “Ei bine, după ce s-a întâmplat vineri este clar că trebuie să aducem Statele Unite și Ucraina din nou împreună. Și cred că primul lucru pe care îl poate face președintele Zelensky este să-și exprime angajamentul față de inițiativa președintelui Trump. Și, da, cred că ar fi o idee bună dacă ar semna acordul economic și comercial propus de Statele Unite. Motivul pentru care spun asta este altul decât câștigul economic pe care îl va obține Ucraina. Statele Unite vor avea o miză în viitorul Ucrainei. Va însemna că interesul comercial al SUA, cetățeni individuali ai SUA vor fi acolo în teren și acest lucru va fi un stimulent suplimentar sporit pentru ca SUA să protejeze Ucraina în viitor, să se asigure că nu va mai izbucni război.”
Nu scriu aceste rânduri pătruns de satisfacție cu privire la impasul în care s-a ajuns. Rusia, indiferent de încarnare, ne-a pricinuit nenumărate suferințe în istorie. De aceea sunt recunoscător ucrainenilor pentru rezistența față de invazia rusească. Fără sacrificiile făcute ei nu ar mai avea o țară, iar noi am fi din nou vecini cu o pacoste.
Pace durabilă nu este posibilă cât timp Ucraina nu renunță la teritoriile pierdute din est și la Crimeea, iar Rusia păstrează ce a anexat și continuă să urmărească instalarea unui regim marionetă la Kiev. În aceste condiții, când ambii combatanți sunt extenuați dar fermi în privința scopurilor, este posibil numai un armistițiu mai scurt sau mai lung. Această realitate a fost înțeleasă de Trump, acum și de europeni. Alternativa înseamnă continuarea ostilităților până la capitularea unui beligerant, cel mai probabil Ucraina, cu un risc enorm de escaladare la nivel de conflagrație mondială.
Când nu mai poți continua un efort extenuant care devine perdant atunci te oprești și îți tragi răsuflarea. Trebuie să privești în jur și să consolidezi ceea ce încă ai, cu materialele la dispoziție. La fel face și adversarul. Timpul lucrează în favoarea ta numai dacă poți să-ți motivezi partenerii dincolo de retorică și dacă ai răbdare.
Zelenski? El știe un lucru bine, să-și apere țara prin forța armelor. Nu știe însă cum să o salvgardeze confruntat cu o înfrângere inevitabilă. Declarațiile sale după întâlnirea de la Londra cu un grup de lideri europeni, duminică 2 februarie, arată că presiunea europenilor funcționează: a recunoscut că natura combativă (mai ales ca instigator, aș spune) a întâlnirii cu Trump nu folosește relațiilor dintre SUA și Ucraina, numai Rusiei. Chiar s-ar întoarce la Casa Albă dacă invitat din nou, dar nu s-a arătat dispus să exprime vreun regret relativ la comportamentul din prima întâlnire.
Este peste putința lui Zelenski să devină Volodimir cel Iscusit. Putem spera doar în puterea de convingere și luciditatea altora.
Multe salutări,
Nu vă împărtășesc supoziția cu privire la epuizarea ambilor adversari și mai ales a unuia dintre ei.
Posibil ca în următoarele luni să observăm o ofensivă rusească majoră, ceea ce ar confirma asta.
Încăpățânarea lui Zelenski de a proiecta și promova o imagine pozitivă indiferent de costuri este vizibilă în Kursk, unde nu au obținut rezultate militare notabile și se află în pericol de a intra în încercuire în aceste săptămâni.