Cel mai seducător fiu al poporului
El a dat, el a luat și să fie lăudat.
În urmă cu câteva zile au fost publicate rezultatele unui sondaj INSCOP referitor la impresiile și atitudinile populației față de trecutul comunist. Date tehnice: eșantion de 1505 respondenți, eroare maximă admisă de ± 2.53 % la un grad de încredere de 95%. Întâmplarea face că exact în urmă 15 ani, în iulie 2010, au fost publicate rezultatele unui sondaj similar efectuat de IRES (Institutul Român pentru Evaluare și Strategie) efectuat pe un eșantion de 1.460 de respondenți și cu o eroare maximă tolerată de ± 2,7%. S-a așternut uitarea, însă o juxtapunere este necesară. Răspunsurile sunt captivante și oferă o perspectivă bine documentată asupra felului în care ne raportăm la perioada istorică recentă a totalitarismului comunist.
Trei întrebări, chiar dacă formulate diferit, sunt identice în ambele sondaje:
Numărul de admiratori ai comunismului a scăzut între 2010 și 2025, menținându-se totuși la cote care depășesc 48%, în timp ce popularitatea lui Ceaușescu a crescut și s-a ajuns la situația în care doi din trei români îl aclamă drept “lider bun”.
Sondajul din 2010 cuprinde și întrebări care nu se regăsesc în cel din 2025:
În general, vorbiți în familie despre perioada de dinainte de 1989? Da 67% - Nu 33%
Credeți că partidele comuniste ar trebui interzise prin lege? Da 30% - Nu 57% - Nu știu 12%
Credeți că au sau nu dreptate aceia care spun că regimul comunist a fost o idee bună, dar aplicată greșit? Au dreptate 68% - Nu au dreptate 21% - Nu știu 9%
Dacă Nicolae Ceaușescu ar candida la Președinție alături de candidații sau șefii partidelor de azi, dumneavoastră l-ați vota? Da 41% - Nu 52% - Nu știu 5%
Credeți că istoricii și analiștii se raportează corect și imparțial la perioada comunistă a Republicii Socialiste România? Da 28% - Nu 52% - Nu știu 18%
Ați fost membru al Partidului Comunist Român? Da 30% - Nu 69% - Nu răspund 1%
Dumneavoastră regretați căderea comunismului? Da 37% - Nu 57% - Nu răspund 5%
La fel și sondajul din 2025, cuprinde întrebări care nu se regăsesc în cel anterior:
În general, cât de mult vă interesează perioada comunistă din istoria României? Foarte mult și destul de mult 36,8% - Foarte puțin și destul de puțin 60.6%
Credeți că aveți suficiente informații pentru a va face o părere despre perioada comunistă din istoria României? Cu siguranță DA și probabil că DA 68,2% - Cu siguranță NU și probabil că NU 29,7%
Care a fost principala sursă de informații despre perioada comunistă, dintre următoarele? Am trăit in acea perioadă 34,8% - De la părinți, bunici sau alte rude 14,2% - Școala 7% - Cărți sau filme documentare despre perioadă 5,4% - Rețele sociale 0,4% - Internet 3,1% - Mass media (tv, ziare) 2,8%
Astfel informați, respondenții au convingerea că în comunism se trăia mai bine:
Gradul de corupție? Era mai puțină corupție 65,1% - Era mai multă corupție 8% - Era la fel de multă corupție 20,2%
Siguranța publică? Era mai multă siguranță publică 75,1% - Era mai puțină siguranță publică 12,1% - Era la fel de multă siguranță publică 10,8%
Accesul la servicii de sănătate? Mai ușor 48,6% - Mai greu 22,7% - La fel 21% - Nu știu 7,8%
Eficiența instituțiilor de stat? Mai eficiente în comunism 58,7% - Mai puțin eficiente 17,5% - La fel de eficiente 15,1% - Nu știu 8,6%
Calitatea mâncării? Mai sănătoasă în comunism 85,1% - Mai puțin sănătoasă 5,7% - La fel de sănătoasă 6,5%
Grija statului față de cetățeni? Statul avea mai multă grijă de cetățean 66,4% - Statul avea mai puțină grijă de cetățean 16,2% - Statul se comportă la fel față de cetățean 12,9% - Nu știu 4,5%
Producția materială? Se produceau mai multe decât în prezent 68,5% - Se produceau mai puține decât în prezent 21,9% - Se producea la fel ca în prezent 6,4% - Nu știu 3,3%
Valori morale? Se promovau mai multe valori morale decât în prezent 48,2% - Se promovau mai puține valori morale decât în prezent 23,7% - Se promovau aceleași valori morale ca și în prezent 18,8% - Nu știu 9,2%
Nivelul de poluare? Era mai puțină poluare generată de industrie 52,8% - Era mai multă poluare generată de industrie 38,3% - Nu știu 8,9%
Dar pe de altă parte se trăia mai rău:
Gradul de libertate? Mai puțină 80,9% - Mai multă 9% - La fel de multă atunci și acum 6,8%
Responsabilitatea regimului comunist pentru abuzuri și crime? Responsabil 59,2% - Nu 23,7% - Nu știu 17,1%
Știți că anumite alimente se cumpărau pe cartelă în cantități limitate, iar altele nu se găseau aproape deloc în magazine? Da 96,1% - Nu 3,9%
Știți că erau restricționate călătoriile în străinătate? Da 92,1% - Nu 7,9%
Știți că programul TV era limitat la câteva ore pe zi? Da 95,1% - Nu 4,9%
Știți că accesul la orice funcție de conducere era permis doar membrilor de partid? Da 76,1% - Nu 23,9%
Știți că erai obligat să te prezinți la locul de muncă repartizat la terminarea școlii/facultății, chiar dacă era în cealaltă parte a țării? Da 85,6% - Nu 14,4%
Știți că sute de mii de români au fost omorâți și torturați în închisorile comuniste? Da 82% - Nu 18%
AUR călărește acest val vechi de nostalgie, uneori într-un mod cât se poate de explicit:
Păi şi Ceauşescu era suveranist, eu chiar îmi aduc aminte că a luat o poziţie curajoasă şi suverană în 1968, atunci când a fost singurul preşedinte din blocul comunist care a avut curajul să se ridice demn împotriva ocupaţiei sovietice din Cehoslovacia. Nu sunteţi în măsură să criticaţi un regim care a construit milioane de apartamente, sute de hidrocentrale, care a făcut bine pentru această ţară, dincolo de zona de ocupaţie în care noi ne aflam. Dumneavoastră aţi distrus tot ce s-a construit bine în timpul regimului comunist.
Moderator: Cine a fost cel mai bun președinte al României?
George Simion: Dintre aceștia 4 pe care i-am avut niciunul dintre ei. Nu puteți să mă forțați să zic. Și Ceaușescu a fost mai bun decât aceștia 4 care au fost din 1989 încoace.
Să vedem și atitudinea altor est-europeni față de trecutul comunist. Un studiu din 2019 efectuat de institutul de cercetări sociologice Pew arată că:
În Polonia 85% din populație preferă sistemul politic multipartinic și economia de piață față de 8% care regretă aceste schimbări.
În fosta Germanie de Est 85% din populație preferă sistemul politic multipartinic și 12% nu, iar 83% preferă economia de piață și 13% economia dirijată din perioada comunistă.
În Cehia 82% din populație preferă sistemul politic multipartinic și 11% nu, iar 76% preferă economia de piață și 16% economia dirijată din perioada comunistă.
În Slovacia 74% din populație preferă sistemul politic multipartinic și 24% nu, iar 71% preferă economia de piață și 23% economia dirijată din perioada comunistă.
În Ungaria 72% din populație preferă sistemul politic multipartinic și 20% nu, iar 70% preferă economia de piață și 19% economia dirijată din perioada comunistă.
În Lituania 70% din populație preferă sistemul politic multipartinic și 19% nu, iar 69% preferă economia de piață și 20% economia dirijată din perioada comunistă.
În Bulgaria 54% din populație preferă sistemul politic multipartinic și 37% nu, iar 55% preferă economia de piață și 36% economia dirijată din perioada comunistă.
În Ucraina 51% din populație preferă sistemul politic multipartinic și 35% nu, iar 47% preferă economia de piață și 38% economia dirijată din perioada comunistă.
În Rusia 43% din populație preferă sistemul politic multipartinic și 48% nu, iar 38% preferă economia de piață și 51% economia dirijată din perioada comunistă.
Democrația și capitalismul sunt în general preferate față de autocrația comunistă și economia centralizată, numai în Bulgaria și Ucraina există mase semnificative de nostalgici după comunism, iar în Rusia sunt majoritari. De reținut faptul că România nu a fost inclusă în acest studiu.
Un sondaj întreprins anul trecut în Cehia arată că 43% din cetățeni consideră situația actuală, pe ansamblu, ca mai bună decât în 1989, 16% consideră perioada comunistă mai bună, iar 37% apreciază starea din prezent și din trecutul comunist drept similare. Orânduiala politică din comunism e văzută preponderent negativ, totuși numai 20% o consideră drept bună pe cea din prezent. Orânduiala economică din comunism este apreciată drept bună de 27%, iar 37% o consideră nefastă.
Să revenim la oile noastre. Un cetățean afirmă pe Facebook că “Unele dintre primele acțiuni (cu impact de imagine) ale sale [Ceaușescu] au fost grațierea deținuților politici…”. Emoționant, dar neadevărat. Eliberarea ultimilor deținuți politici s-a produs în urma a trei decrete secretizate din 1964 și emise de Gheorghe Gheorghiu-Dej, iar grațierea nu a însemnat amnistie. Dușmanii poporului au fost apoi constant monitorizați și, după caz, intimidați de Securitate.
Mai importantă este însă mitologia deja bine încetățenită. Ceaușescu a industrializat țara ca nimeni altul construind fabrici și uzine care mai de care mai productive, nivelul de trai a crescut ca niciodată și ne-a redat mândria națională prin felul în care a promovat România pe plan extern.
Cum se face atunci că ultimii zece ani ai dictaturii sale, între 1980 și 1989, reprezentând 40% din timpul în care a făcut tot ce a vrut, au fost atât de mizerabili și umilitori? Ierni fără căldură, cozi interminabile la alimente, înghesuieli și îmbrânceli constante în mijloacele de transport în comun, bișnița în floare, televiziunea și radioul reduse complet la pupincurism și exaltarea Tovarășului, recolta strânsă toamna de elevi, studenți și soldați; sate, zone urbane vechi (inclusiv din București), biserici rase de pe fața pământului și înlocuite de blocuri sau monstruozități precum Casa Poporului. O singură dată a fost Ceaușescu drept și curajos, când a refuzat să participe alături de sovietici la invadarea Cehoslovaciei.
Dar înainte de 1980 a fost altfel, mult mai bine! Da, deoarece putreziciunea se instalează treptat și are nevoie de timp pentru a erupe la vedere. Iată cum:
❝ Principiile de bază ale industrializării ceaușiste au rămas consemnate în arhive:
“Cu [Ion] Avram [ministrul Industriei Construcţiilor de Maşini] am tot vorbit pe drum. Am spus ce trebuie să facem în construcţia de maşini: autodotarea, copierea, cum face toată lumea. Să nu ne fie frică de nimic. Când o să exportăm, atunci o să vedem ce modificări facem, ca să nu zică că am copiat. Ce facem pentru noi, copiem şi pe mama dracului…
Am văzut la coreeni [Coreea de Nord], n-au tehnica noastră şi într-un an de zile au făcut o uzină de fibre chimice. Au mai şi copiat. N-o fi ultimul strigăt, dar au realizat-o [...] Am văzut în China; au luat muncitori calificaţi, tehnicieni şi ingineri. În Coreea, ne-au spus că le-au dat la ingineri şi le-au spus că nu pot să facă. Atunci, le-au dat muncitorilor din producţie şi au făcut.” — Iulie 1971, ședința Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R.1
Strategia industrializării multilaterale se baza mai ales pe furtul de tehnologie, acceptat și încurajat în mod oficial. Chiar și așa, produsele industriale destinate uzului intern sau exportului sufereau datorită improvizațiilor din procesul de producție și implicit de pe urma proastei calități. La ședința C.C. a P.C.R. din decembrie 1970 a luat cuvântul și Mihai Dumitru, directorul general al Uzinelor de autoturisme Piteşti, spunând că până la acea dată numai 30% din producția autovehiculelor de teren era destinată exportului în anul următor, din 90% cât planificat. Avertismentul a fost confirmat în februarie 1971, când Direcţia Centrală de Statistică a întocmit un raport în care se arăta că autorităţile române nu reuşiseră să contracteze pentru export, în trimestrul I din 1971, decât 1464 autocamioane, 1449 autoturisme de teren şi 2808 tractoare. Acest tip de export a fost în medie cu un sfert mai mic decât preconizat și în cea mai mare parte destinat țărilor din C.A.E.R. (adică altor țări comuniste din Europa), celor arabe și africane. Occidentul cu valută forte evita achiziționarea de produse mediocre sau sub-mediocre. La băltirea în cleptocrație și mediocritate a contribuit și emularea regimurilor totalitare din China și Coreea de Nord.
China a și investit în Ceaușescu, nu a fost doar un obiect de cult. Ceaușescu a menționat în ședința C.C. a P.C.R. din 16 decembrie 1970 că România primise două credite din partea lui Mao în acel an, fără dobândă. Cele 200 milioane de dolari americani de atunci înseamnă peste 1,6 miliarde în prezent. Prima sută de milioane (sau puțin peste 800 de milioane ca valoare curentă) trebuia plătită înapoi în perioada 1977-1979, iar a doua începând din 1981.
Această îndatorare exorbitantă pentru vremea respectivă avea drept scop principal transformarea României într-un producător și exportator major de industrie grea și echipament militar. Ceaușescu în noiembrie 1973, la şedinţa prezidiului permanent al C.C. al P.C.R.: “Trebuie să punem la punct industria aceasta de război, să putem ieşi şi la export cu aceste materiale. Trebuie să elaborăm un program cu care să ieşim din orice licenţă şi aprobare de la alţii pentru a putea ieşi şi noi la export. În felul acesta ne vom putea şi înnoi, aşa cum face toată lumea.”
Generalul Ion Ioniţă, ministrul apărării, a remarcat cu ocazia aceleiași întruniri: “Trebuie să discutăm odată serios problemele. Noi vorbim de export şi tehnică, dar nu suntem în stare să facem cască pentru armata română… Nu știm să o facem. Înainte rebuturile erau de 86%, iar acum de 80%.” Generalul Constantin Şandru a lămurit: “Tabla nu este bună. Nu rezistă la perforare.”
Ați înțeles? Problema noastră era tabla; nici măcar pe aia nu puteam să o facem ca lumea. Surprinde atunci faptul că industria zămislită de peltic nu era decât un alai de rebuturi sărbătorit cu flori, steaguri și versuri patriotarde, dar bizar și neconvingător pentru cumpărătorii occidentali? Produsele agro-alimentare au constituit singurul export stabil și coloana vertebrală a plății datoriei externe. În 1990, după căderea regimului comunist, produsul nostru intern brut era de 4.100 dolari pe cap de locuitor, cu 25% mai mic decât cel polonez și sub jumătate din cel al RDG. Românii dețineau 11 automobile la fiecare 1000 de persoane, cehii 182 și est-germanii 206. 111 români din 1000 aveau telefon, față de 248 din 1000 de bulgari. O industrializare reușită duce la creșterea nivelului de trai al populației, pe când una defectuoasă duce la suferințe și sărăcie.❞
Se înțelege de ce am suferit și am fost sacrificați? Un șarlatan egomaniac pozând în cel mai seducător fiu al poporului ne-a spoliat de dragul unor politici economice imbecile gândite de căpșorul său și apoi răscumpărate de noi. Viramentul acelor 21 de miliarde dolari (echivalând cu 51,5 miliarde în 2023) nu reprezintă vreo “independență”, doar un rapt monumental.
Se pare însă că nu am învățat mare lucru dacă doi din trei români își declară nostalgia față de comunism și Ceaușescu deși recunosc abuzurile săvârșite atunci. Nu este un paradox inexplicabil, mai degrabă o formă de escapism, inclusiv de auto-absolvire morală. Mai grav, scoate la iveală o decrepitudine colectivă facilitată de amnezie.
Să ne întoarcem la sondajul INSCOP și să ne amintim că numai 7% dintre români au aflat câte ceva despre comunism și Ceaușescu prin intermediul școlii. Este un procent minuscul și rușinos. Abia de la anul va fi introdusă “Istoria comunismului din România” ca disciplină obligatorie pentru liceeni. Sper că această materie de studiu va depăși la un moment dat contextul autohton și va deveni o istorie cuprinzătoare a comunismului, oriunde a fost aplicat. Această ideologie a genocidului drapat în idealism umanitar trebuie cunoscută pe deplin.
Cu alte cuvinte trebuie cultivat discernământul, altfel demagogia totalitară va gâdila plăcut o majoritate atât de covârșitoare încât își va dori ca viitor, mai intens decât acum, cel mai nociv trecut posibil. Vom evita un asemenea blestem?
Arhivele Naţionale Istorice Centrale, fond C.C. al P.C.R., Cancelarie, dosar 76/1971, menționate de istoricul Petre Opriș. Citatele următoare sunt din aceeași sursă.