Conservator în capitala Uniunii Europene
Libertate de întrunire și de exprimare? Desigur, dar cu bemol.
La mijlocul acestei luni (aprilie 2024) a avut loc la Bruxelles conferința anuală a mișcării auto-intitulată Conservatorism Național. Mișcarea își propune să revitalizeze conservatorismul popularizat în anii 1950 de Russel Kirk și William F. Buckley adaptându-l realităților curente.
Căderea zidului din Berlin, ieșirea țărilor est-europene din lagărul sovietic și dezintegrarea URSS au încheiat o eră și au deschis alta, ancorată în perspectiva inevitabilității istorice a viziunii liberale. Mecanica auto-suficientă a globalizării comerțului și circulației nestânjenite a oamenilor și ideilor, cuplată cu agnosticism moral și indiferență față de natura intrinsecă a valorilor adoptate, altfel spus toleranța de dragul toleranței, au degenerat în iliberalism și patologii de genul woke. În loc de întărirea valorilor care ne-au permis luxul de a ajunge liberali avem acum parte de dogma autoflagelării și a respingerii discernământului.
Conservatorismul național nu tăgăduiește principiile enunțate de Russel Kirk; mută accentul pe națiune și elementele sale constitutive. Este vorba despre afirmarea fără șovinism a identității și aspirațiilor naționale. Exemplu: dreptul acordat oricui de a imigra, de a se stabili oriunde și de a primi în mod automat accesul la facilități rezervate în mod normal cetățeanului, încălcând astfel suveranitatea reprezentată de granițele unui stat, îi deposedează pe cetățenii existenți de o pârghie de control elementară asupra destinului națiunii din care fac parte. Noțiunea de cetățenie își pierde complet sensul când prefăcută în benedictio universal împărțit din cădelnița politică și birocratică.
Să revenim la conferință. Va rămâne memorabilă nu datorită mesajului sau participanților, ci datorită reacției din partea autorităților. Șicanele ticluite sunt antologice. Philippe Close, primarul orașului Bruxelles și membru al Partidului Socialist, a făcut presiuni asupra administrației clădirii Concert Noble pentru a nu mai găzdui conferința NatCon și gazdele s-au conformat. Același Philippe Close l-a invitat anul trecut pe Alireza Zakani, membru al regimului de la Teheran, într-o vizită oficială în capitala UE.
Organizatorii conferinței au găsit altă gazdă, sala de adunări publice a hotelului Sofitel. Au fost alungați și de acolo după ce Vincent de Wolf, primarul municipalității bruxelleze Etterbeek unde se află Sofitel, a solicitat gazdelor să revoce conferința. Gazdele s-au conformat și au cerut ajutorul poliției pentru a degaja sala cu câteva ore înainte de începerea conferinței. Vincent de Wolf s-a remarcat anul trecut printr-o “inițiativă de contextualizare” a numelor de străzi, clădirilor și statuilor din Etterbeek. Cele identificate drept “problematice” urmează a fi însoțite de note explicative referitoare la contextul colonial și imperialist pe care îl evocă. Organizatorii conferinței s-au adresat unui judecător local, dar acesta a refuzat să emită o interdicție privind decizia Sofitel.
Acum vine partea suprarealistă. Lassaad Ben Yaghlane, proprietarul de origine tunisiană al clubului de noapte Claridge, a oferit locația sa. Claridge se află pe teritoriul municipalității bruxelleze Saint-Josse-ten-Noode unde primarul se numește Emir Kir, membru al Partidului Socialist până în 2020, când a fost expulzat datorită legăturilor sale cu partidul MHP din Turcia și negării repetate a genocidului armean. Acest Emir a emis un ordin de interzicere a conferinței pe teritoriul administrat de primăria sa, invocând faptul că “viziunea [NatCon] este conservatoare din punct de vedere etic (ostilitate față de legalizarea avortului, uniunile de același sex, etc.) dar se concentrează și asupra suveranității naționale, ceea ce implică, printre altele, o atitudine eurosceptică…”
Proprietarul Claridge a fost ținta unor presiuni intense de a retrage permisiunea acordată organizatorilor însă a refuzat, în pofida amenințărilor cu revocarea licenței de afaceri și la adresa familiei. “Sunt deschis unei discuții. Aceștia nu sunt oamenii cu care împărtășesc aceleași valori, dar prefer o dezbatere chiar și dacă ar fi cu Vlaams Belang.“ Hărțuiala a continuat; furnizorii serviciilor de catering și de pază au fost forțați să rezilieze contractul cu organizatorii, iar în fața intrării a fost amplasat un grup de polițiști cu rol de intimidare. Conferința a început totuși pe 16 aprilie și vorbitorii s-au strecurat înăuntru printr-o intrare din spatele clădirii. Unul dintre ei, cardinalul german Ludwig Müller, a fost șocat: “Este ca în Germania nazistă… Sunt ca SA [forțele Sturmabteilung].”
Prim-ministrul belgian Alexander De Croo și-a exprimat dezacordul în termeni clari într-o declarație pe Twitter: “Autonomia municipală este un element fundamental al democrației noastre, însă nu poate anula constituția belgiană care din 1830 garantează libertatea de exprimare și întrunirile pașnice. Interzicerea adunărilor politice este neconstituțională. Punct.” Primarul Kir a ordonat în schimb poliției locale ca în ziua următoare, pe 17 aprilie, să nu se mai permită nimănui accesul la conferință. Avocații NatCon au înaintat o plângere unui tribunal superior și la ora două dimineața pe 17 aprilie judecătorii au decis în favoarea petiționarilor; ultima zi a conferinței s-a putut desfășura fără alte șicanări din partea autorităților.
Ulterior am observat o confesiune a domnului intelectual Adrian Papahagi, care pe 18 aprilie anunța că “am pus un bemol criticii stângismului occidental, pentru a nu alimenta retorica putinistă, care urmărește demonizarea și divizarea Occidentului”. Contextul? “Un prieten, important gânditor de dreapta din România, avea în lucru o carte despre idioțiile progresiste din Occident. După invazia rusească din Ucraina a decis să amâne publicarea cărții. Asta se numește discernământ, patriotism, simț al momentului. La rândul meu, am pus un bemol criticii stângismului occidental, pentru a nu alimenta retorica putinistă, care urmărește demonizarea și divizarea Occidentului. O fi având lumea noastră occidentală multe păcate, dar nimic comparabil cu crimele, tirania și fărădelegile rusești.“
Domnia sa abuzează de virgule, probabil datorită emoției, dar elogierea intelectualului cu bemol dispus să ignore în mod programatic aberațiile de sub nasul său este o idee cretină. Exact acest lucru îi permite unui Putin să se erijeze în cavaler al normalității. Ochii închiși la propria nesăbuință garantează calea spre năpastă.
Susțineți PERISCOP cu o donație la alegerea dumneavoastră. Mulțumiri și reveniți!