Cu toate pânzele sus spre "Human Degrowth"
Navigatorii din vechime se uitau noaptea la cer pentru a menține cursul către destinația aleasă. Căpitanii din prezent se uită în oglindă pentru a naviga spre noapte.
Text publicat inițial în august 2023 și acum actualizat.
Occidentul parcurge vremuri simultan splendide și decadente. Ne bucurăm de bunăstare economică și progres tehnologic fără precedent, maturitate politică, stabilitate socială, sofisticare culturală, dar în același timp avansează un putregai atotcuprinzător.
Președintele american este un moșneag senil, inept și corupt – menajat de presă, protejat de FBI și apreciat de falanga woke. Biden a facilitat emanciparea celor mai destructive forțe din societate, rezultând în izbânda turpitudinii și mediocrității agresive în toate domeniile de activitate. Cacialmaua climatică a degenerat într-un cult apocaliptic care pretinde renunțarea la plastic, oțel, ciment și impune reducerea substanțială a activităților agricole și la creșterea animalelor. Martorii Gretei se întind eroic pe șosele ca să împiedice traficul auto, iar în timpul liber vizitează muzee ca să distrugă picturile expuse. Toate acestea pentru a vă face să înțelegeți că specia umană, mai puțin gașca mântuitoare, reprezintă o inflamație purulentă care distruge frumosul nostru Pământ.
Tirania delirului climatic se ține de braț cu tirania exercitată în numele unui virus promovat la rang de ciumă. Trinitatea care a înlocuit meritocrația cu preferințe arbitrare bazate pe criterii rasiale sau sexuale se numește echitate, diversitate, incluziune. Autocrația intereselor birocrației de stat, serviciilor de informații, mass-tech, mass-media și manechinelor de știință se substituie democrației. La noi predomină pusul pe căpătuială, proliferează incompetența, demagogia și adie nostalgia după comunism. Abundă falsificarea istoriei și peste toate atârnă soarele negru al nihilismului. În această stingere dispar contrastele dintre bine și rău, adevăr și minciună, frumos și urât și predomină sentimentul fatal de imposibilitate a remedierii.
Substituirea realului cu nechezol ideologic are un precedent. Patologiile actuale au fost prefigurate de realizărili iepocii de aur. La un moment dat venise directiva ca locatarii să cultive zarzavaturi pe spațiile verzi din jurul blocurilor; iată orașul de 15 minute în pruncie. Protejam clima prin cozi la benzinării și alternanța duminicilor în care aveau voie să circule ba mașini cu număr de înregistrare par, ba impar. Gazul pentru gătit sau încălzire era și el bine drămuit. Conglomeratul presei și al televiziunilor de bine din prezent era simplificat și eficientizat de Scînteia, Informația Bucureștiului și cele două ore de transmisie a televiziunii de stat. Îmi aduc aminte un documentar al TVR despre exploatarea nemiloasă din Vest a omului de către om cuprinzând mărturiile unor „fugari” care se întorseseră spășiți. În 2017, când eram în Germania, am vizionat un documentar produs de canalul franco-german ARTE despre primitivismul și șovinismul polonezilor, cuprinzând mărturii dramatice de la fața locului din partea unor polonezi buni și copleșiți de fobiile polonezilor răi. Noi aveam comitetul central și înțelept al PCR și marea adunare națională de aplaudaci. Acum îi avem pe comisarii înțelepți ai UE și parlamentul supra-european de parafare a consensului superior. A doua variantă este mai întortocheată, dar necesară în democrația de vitrină. Programul de alimentație rațională cu gheare de pui, copite de porc și creveți vietnamezi s-a diversificat odată cu introducerea în meniu a larvelor, greierilor și lăcustelor.
O deosebire importantă dintre prezent și trecut constă în faptul că acum există posibilitatea unei împotriviri fățișe și organizate. Altfel spus zarurile au fost aruncate dar încă se rostogolesc; nu s-a decis partida învingătoare. Camionagiii din Canada și fermierii din Olanda au protestat împotriva propriilor guverne abuzive în perioada Covid. Cel mai semnificativ numitor comun a fost statutul social al protestatarilor, de lucrători în meserii caracterizate prin muncă fizică intensivă. Categoriile de la baza piramidei socio-economice, reprezentând comunitățile din mediul rural și centre urbane mici, s-au arătat a fi cele mai refractare la impozițiile arbitrare venite de sus.
Regiunea Northern Valley din Alberta, Canada, cuprinde 158 de localități rurale distribuite pe o rază de 100 kilometri unde abundă pășuni pentru creșterea animalelor, păduri și mici exploatări miniere. Elemental Energy, o firmă care se ocupă cu producția de energie regenerabilă, dorește să amplaseze turbine eoliene în zonă, cele mai multe în proximitatea zonelor locuite. Legislația provinciei Alberta cere ca furnizorul unui asemenea proiect să îi consulte în prealabil pe localnici și să ia în considerare opiniile și doleanțele lor. Consultația a avut loc pe 18 iulie 2023. Confruntați cu întrebări incomode susținute prin date statistice și invocarea unor realități dezagreabile, reprezentații firmei au recurs la aroganță și diverse subterfugii de evaziune a unui dialog onest. Lewina Evasiuk, localnică participantă la întâlnire: "Am fost extrem de dezamăgită de atitudinea demonstrată de reprezentanții Elemental Energy. Mă așteptam să am ocazia de a pune întrebări și de a obține răspunsuri la preocupările mele cheie, într-un forum respectuos, deschis și transparent. În schimb am fost întâmpinată cu sfidare defensivă.” Proiectul a fost totuși aprobat de autorități și implementarea urmează să înceapă din 2025.
Mai recent a fost descris felul în care funcționează escrocheria mașinilor electrice în Marea Britanie. Vânzătorii de autoturisme sunt obligați, prin edict guvernamental, să livreze publicului un procentaj anual minim de mașini electrice, stabilit la 22%. Dispoziția nu este impusă decât în ultimul trimestru al anului, când vânzătorii refuză să mai furnizeze autoturisme pe benzină, motorină sau hibride cu livrare imediată; poți cumpăra o astfel de mașină în septembrie, octombrie, noiembrie și decembrie dar livrarea are loc la anul, probabil prin februarie. Noul regim de reglementare a comerțului auto originează în mandatul de zero emisii pentru autovehicule, lege adoptată în 2023 și în vigoare din 2024. Mașinile electrice sunt mai scumpe, dar producătorii trebuie să accepte acum, timp de o treime a anului, reduceri de preț care anulează marja de profit; chiar și așa se vând cu greu. Carlos Tavares, director executiv al firmei Stellantis, se întreabă retoric: “De ce trebuie [producătorii de mașini electrice] să vândă în pierdere datorită politicilor guvernamentale britanice? Din păcate noua piață auto nu mai este o piață. A devenit un lanț de distribuție al statului.” Este instructiv felul în care atoateștiutorii guvernamentali atrag dispreț până și din partea celor pe care încearcă să îi favorizeze.
Lucrurile menționate anterior au în comun conceptul strategic numit „Degrowth”, care înseamnă reprimarea creșterii economice sau declin economic programatic. Termenul scăderea nivelului de trai pare cel mai potrivit întrucât exprimă cel mai bine efectul urmărit la nivel social. Adepții susțin măsuri de regres economic în virtutea convingerii că paradigma economică axată pe dezvoltare și consum distruge mediul înconjurător, agravează fenomenul încălzirii globale și oricum nu poate fi susținută la infinit. Această orientare a căpătat avânt în anii recenți, fiind adoptată la nivel instituțional de ONU, Forumul Economic Mondial și Uniunea Europeană. În 2018 a avut loc prima conferință la nivel UE intitulată “Beyond Growth”, pe atunci un eveniment marginal privit cu suspiciune chiar de Comisia Europeană. A doua conferință de acest gen, care s-a ținut în luna mai 2023, s-a bucurat în schimb de o audiență sporită și de binecuvântarea mandarinilor din UE. Însăși Ursula von der Leyen a livrat discursul inaugural, în care a lăudat modelul de economie circulară și sustenabilă și a discreditat „modelul de dezvoltare axat pe combustibili fosili, pur și simplu depășit”. Menționarea cuvintelor în cauză a fost evitată de vorbitori și în materialele publicate ulterior, au fost în schimb preferate eufemisme de genul „prosperitate comună în cadrul limitelor planetare” – exprimarea lui Philippe Lamberts, europarlamentar din grupul Verzilor. Răzbate aceeași delicatețe ca în alimentația rațională instituită de Ceaușescu.
Concret, se propune renunțarea la indicatorul economic de bază PIB în favoarea altor indicatori cum ar coeficientul Gini, care măsoară inegalitatea de venituri, bogăție, sau a consumului la nivel de națiune ori grup social. Egalitarismul deghizat în compasiune înlocuiește astfel creșterea economică. PIB devine nedorit deoarece ar măsura numai contracții economice, obținute prin atrofierea ramurilor de producție a căror necesitate pălește în fața decarbonizării rapide și a stopării degradării ecologice. Rețeta nu este universală, se aplică numai țărilor dezvoltate din Occident; țările mai sărace din restul lumii se pot dezvolta după vechiul model.
Mai concret, ar însemna gâtuirea transporturilor feroviare și rutiere de mare tonaj, înlocuirea navelor comerciale cu o flotă care să depindă mai mult de vânt decât de combustibilii fosili. Practic toate activitățile economice din industrie, agricultură, construcții și transporturi ar deveni reglementate funcție un singur criteriu administrat de sus: amprenta de carbon. Sunt propuneri similare cu inducerea de sărăcie practicată de Ceaușescu în anii 1980. Datoriile acumulate puteau fi eșalonate pe o perioadă mai lungă de timp, fără impunerea de suferințe asupra populației. În cazul de față s-ar putea renunța complet la decarbonizarea forțată și investi în activitatea de cercetare științifică și inovare tehnologică de natură să adreseze reducerea amprentei de carbon. S-ar putea mări semnificativ producția de energie a hidrocentralelor și centralelor nucleare. S-ar putea face multe dar se opun aroganța ideologică și fermitatea celor din poziții de influență și putere, convinși că dreptatea le aparține. Apetitul lor pentru dezbatere și implicit democrație este la fel de intens ca al celor de la Elemental Energy.
Degrowth este și pe placul comuniștilor și socialiștilor. Marxistul japonez Kohei Saito a publicat cartea „Marx in the Anthropocene: Towards the Idea of Degrowth Communism” din care aflăm că Marx a fost un ecologist avant la lettre. Acest aspect a fost suprimat de marxismul clasic, dar trebuie re-evaluat pentru a nu repeta greșelile din secolul trecut. Autorul propune un nou marxism, pe care îl numește (cum altfel) „Degrowth Marxism”. Revista socialistă „Monthly Review” a dedicat întreaga ediție pentru lunile iulie și august publicării de materiale întorcând ideea pe toate fețele. Aflăm că noul concept este bun deoarece necesită o reorientare revoluționară a relațiilor sociale care guvernează mijloacele de producție astfel încât idei perimate cum ar fi „dezvoltare” și „prosperitate”, îndreptate către o acumulare materială interminabilă și devastatoare pentru planetă să înceteze și să facă loc unei planificări economice capabile să asigure supraviețuirea speciilor. Aflăm așadar că și Natura are o conștiință de clasă, chiar dacă necuvântătoare, iar datoria celor care o înțeleg este să se opună ferm spolierii capitaliste.
Secolul trecut a fost răvășit de două calamități, nazism și comunism. Prima calamitate s-a concretizat într-un război mondial și exterminarea a milioane de nevinovați; în consecință ideea nazistă a fost extirpată din ansamblul de idei și concepții politice acceptabile. A doua calamitate însă, mult mai îndelungată și cu un număr mult mai mare de victime, nu a fost respinsă cu aceeași convingere și constanță în timp. Monstruozitatea comunistă revine astfel sub altă înfățișare și a creat un nou pretext. Acum urmărește să-și încaseze obolul de suferință și moarte în numele Naturii. Altădată capitalismul era nociv pentru că exploata proletariatul și acesta o ducea rău, acum capitalismul e nociv pentru că proletariatul o duce bine și exploatează Pământul fragil.
Răul nu poate fi alungat în mod irevocabil, numai viziunea utopică pretinde așa ceva și exact într-o astfel de puritate simplistă își găsește răul cel mai pernicios adăpost. De acolo lovește cel mai puternic și acolo dispune de cea mai mare capacitate de regenerare… sau reciclare, cum i se zice mai nou. Un asemenea adăpost îl reprezintă utopia unei lumi complet decarbonizate. Rămâne în sarcina noastră și a celor după noi să extirpăm răul comunist, indiferent de ipostază, astfel încât să nu mai poată fi reciclat.
Anarhistul rus Nikolai Bakunin a intuit profetic în secolul XIX că esența comunismului nu constă într-o anume orientare economică, ci în dirijism etatist capabil să concentreze frâiele guvernării în mâna puternică a unei clase politice și unor oameni de știință privilegiați: “populația ignorantă necesită o supraveghere strictă“. Istoria i-a confirmat diagnosticul, dezvăluind viciul de căpătâi al vremurilor care au urmat: infatuarea, atitudine materializată în principiul unii vor câștiga și alții vor pierde. Comunismul a fost conceput astfel, iar liberalismul a explorat cu succes modalități mai insidioase de afirmare a aceluiași crez. Ideologiile doar colorează diferit eterna atracție către despotism.