Cum ne raportăm la experiența comunistă?

Privind înapoi cu mânie îndreptățită și vorbind liber înainte?

Casa Scânteiii în anii 1960. Statuia lui Lenin a fost înlăturată în 1990

USR a înaintat în parlament un proiect de lege în urma căruia promovarea ideologiei comuniste și a figurilor istorice asociate devine delict penal atât la nivel de organizație, cât și individual. Expunerea elogioasă în public a ideilor și doctrinelor comuniste prevede pedepse cu închisoare de la trei luni la trei ani. Înființarea sau sprijinirea unei organizații cu caracter comunist prevede închisoare de la trei la zece ani și interzicerea unor drepturi civile. Se interzice comemorarea figurilor istorice comuniste prin folosirea numelor lor în titulatura de străzi, piețe, parcuri sau organizații publice și private.

Comunismul a fost cea mai ucigașă ideologie din istoria umanității. Peste o sută milioane de morți în secolul trecut, numeroase țări devastate economic și social, o paradă sinistră de imbecilitate practică și abjecție morală reunite în triumful resentimentelor și al egalității cu orice preț. Ceaușescu al nostru, acum regretat de mulți, a fost la rândul său nemernic, la început abil apoi fără perdea.

Dar cum se raportează alte țări europene la tolerarea comunismului în spațiul public? Depinde de experiența nemijlocită. În Germania au înălțat statui lui Karl Marx și Lenin.

Statuia lui Karl Marx din Trier, donată de partidul comunist chinez și dezvelită în 2018. SPD înseamnă Sozialdemokratische Partei Deutschlands (Partidul Social-Democrat din Germania), partid aflat atunci în coaliția de guvernare împreună cu creștin-democrații.

Statuia lui Lenin din Gelsenkirchen ridicată în 2020 de Partidul Marxist Leninist din Germania

Europa fost comunistă nu se arată la fel de tolerantă:

• Cehia a adoptat o modificare a codului penal care criminalizează promovarea comunismului, echivalând propaganda comunistă cu cea nazistă. Legea intră în vigoare pe 1 ianuarie 2026 și interzice toate simbolurile comuniste, cu pedepse între unul și cinci ani de închisoare. Sunt exceptate manifestările cu scop educațional.

• Slovacia a declarat partidele comuniste drept organizații criminale în 2020 și interzice simbolurile sau activitățile publice cu caracter comunist. Se dau amenzi, inclusiv închisoare până la trei ani.

• Țările baltice sunt de asemenea ferme. Estonia interzice partidele comuniste, impune restricții drastice asupra propagandei de acest fel și aplică amenzi administrative. Letonia interzice simbolurile sovietice și participarea la evenimente publice pro-sovietice. Articolul 188 din codul administrativ al Lituaniei interzice partide și simboluri comuniste, specifică amenzi administrative și exceptează manifestările cu scop educațional.

• Polonia a declarat partidele comuniste drept organizații criminale, în 2020. Sunt interzise activități și simboluri cu caracter comunist, cu amenzi și închisoare până la trei ani.

• Codul penal din Ungaria (2013) interzice simboluri comuniste precum steaua roșie și prevede pedepse de până la trei ani închisoare pentru propaganda comunistă.

• Legea decomunizării adoptată de Ucraina în 2015 echivalează comunismul cu nazismul și interzice propaganda în favoarea regimului sovietic sau afișarea în public a simbolurilor comuniste. Se aplică pedepse de până la cinci ani închisoare. Au fost eliminate monumente și denumiri comuniste.

• Republica Moldova a interzis simbolurile comuniste după 2012, măsură atacată din punct de vedere constituțional. Există restricții în privința promovării ideologiei comuniste.

Legea propusă de USR aparține acestui registru, dar trebuie căutat un compromis la tensiunea dintre istorie și manifestarea percepțiilor individuale, un echilibru între interzicerea pe deplin justificată a organizațiilor comuniste și dreptul la liberă exprimare. Iată un cadru de abordare în acest sens:

• Interzicerea de organizații politice și instituții care fac propagandă comunistă, inclusiv a partidului comunist. Se pedepsește cu amenzi drastice și până la trei ani de închisoare.

• Nu reprezintă un delict adeziunea personală sau colectivă la comunism. Aceasta poate fi exprimată liber în conversații particulare, în presă, prin intermediul rețelelor de socializare, sau al unor asociații deschise dialogului. Transformarea unui grup de susținători în organizație de propagandă comunistă cade sub incidența restricțiilor anterioare.

Principiul la bază trebuie să distingă între ceea ce vorbim și ceea ce facem. Poți susține o idee, dar propaganda și aplicarea ei trebuie împiedicate dacă au cauzat suferințe enorme în trecut. Educația în spiritul adevărului istoric este cel mai bun detoxifiant pe termen lung.

Începând cu anul 2025-2026 programa școlară liceală va cuprinde disciplina obligatorie intitulată „Istoria comunismului din România”. Obiectivul declarat constă în a oferi elevilor “posibilitatea de a cunoaște și înțelege particularitățile regimului comunist din România, practicile și politica economică specifice regimului, impactul social și cultural avut de acesta asupra societății românești.” Noua materie de studiu se adresează numai elevilor din ultimul an de liceu. Mai bine mai târziu decât niciodată, însă o țară ca a noastră devastată de comunism timp de patru decenii avea nevoie mai demult de un asemenea angajament și de la o vârstă mai timpurie pentru școlari.

Educarea adulților s-ar îmbunătăți substanțial prin crearea unui muzeu național al comunismului. În 2023 s-a deschis un mini-muzeu de acest gen pe strada Covaci din București, dar cele trei camere la dispoziție sunt cu mult sub necesarul de spațiu. În Cehia există Muzeul Comunismului din Praga, în Slovacia Muzeul Victimelor Comunismului din Košice, în Polonia Muzeul Vieții sub Comunism din Varșovia și în Ungaria Casa Terorii din Budapesta (documentând teroarea nazistă și comunistă). Toate sunt expozeuri ample și memorabile, facilitate de spațiul generos la îndemână. Mica noastră antrepriză trebuie extinsă și transformată într-un muzeu de anvergură națională, iar autoritățile au obligația să vină în întâmpinarea celor capabili să realizeze acest deziderat.

Două lucruri trebuie bine cântărite când se pune întrebarea “cum ne raportăm la experiența comunistă?” Pe de o parte trebuie împiedicată materializarea ideilor criminale, doar știm bine consecințele, însă dezbaterea liberă este necesară. Fără a doua cădem în păcatul autocrației pe care credem că o combatem. Memoria trebuie păstrată vie, nu se pune la insectar. Numai astfel poate ține în alertă generațiile următoare.