Cusute cu ață roșie
Fuiorul decepției toarce înainte.
SUA a trecut prin trei perioade de turbulență revoluționară în acest prim sfert de secol XXI. Cea mai recentă, din prezent, este răbufnirea virulentă de antisemitism concentrată în cele mai prestigioase universități americane: Harvard, Yale, Princeton, Columbia, New York University, Ann Arbour din Michigan și lista continuă. De ce? Psihopați Hamas (scuzați tautologia) au descins în zona de graniță a Israelului cu Fâșia Gaza și timp de o zi, pe 7 octombrie 2023, au protestat în felul lor la adresa oprimării sioniste: i-au ucis, violat, terorizat și răpit pe toți jidanii la îndemână, apoi s-au autoproclamat victime. Evreii și-au trimis armata în Gaza, dar lumea știe că nu există un drept universal la ripostă în fața amenințării genocidare; evreii există doar pentru a fi urâți, uneori exterminați și ocazional compătimiți. Această tradiție o afirmă din 8 octombrie și studențimea americană vigilentă, flancată de corpul profesoral dedicat liberei exprimări cu un subsol încăpător de excepții.
Euforia studenților este întreținută de protestatari profesioniști, mulți dedicați idealului socialist-comunist. Lisa Fithian, 63 de ani, este un veteran al agitației revoluționare. În trecut a luptat necontenit pentru pace (de tip sovietic), la fel și împotriva exploatării capitaliste, iar mai recent s-a remarcat cu ocazia protestelor de la universitatea Columbia, când i-a instruit pe studenți în ale tactcii de luptă contra oprimării capitalist-sioniste.
Gemini Gnull și Charlotte Kates sunt ceva mai tinere, dar și ele au dat în clocot. Prima, absolventă a universității Washington din Seattle, s-a întors la alma mater pentru a impulsiona scandările împotriva statului evreu. GG face parte din Freedom Road Socialist Organization, organizație marxist-leninistă înființată în 1985 care venerează moștenirea revoluționară lăsată de Marx, Engels, Lenin Stalin și Mao. Charlotte s-a implicat în intifada studențească de la universitatea Columbia, iar cu ocazia unei sesiuni de informare din martie intitulată “Rezistență 101“ i-a încurajat pe studenți să construiască “un leagăn internațional de rezistență“. “Nu este nimic rău în a fi membru Hamas, a fi luptător Hamas, sau lider Hamas. Aceștia sunt luptătorii din prima linie care apără Palestina.“ În aprilie a scandat “Trăiască 7 octombrie“ cu ocazia unei adunări publice din Vancouver. Charlotte este măritată cu Khaled Barakat, trăiește în Beirut și susține publicația Fight Back! patronată de… Freedom Road Socialist Organization. Khaled Barakat este la rândul său o figură de seamă în cadrul organizației Popular Front for the Liberation of Palestine, instituție marxist-leninistă și revoluționar-socialistă întemeiată în 1967. Câte coincidențe!
Fervoarea distructivă din vară 2020 a fost și rodul instigărilor din partea mișcării Black Lives Matter (BLM). Alicia Garza, Patrisse Cullors și Opal Tometi sunt cele trei femei de culoare care au fondat BLM în 2013.
Cu ocazia unui interviu din 2015 Patrisse Cullors a recunoscut domeniul de specializare al organizației sale. “Noi avem de fapt un anume cadru ideologic. În special eu și Alicia, noi două suntem instruite ca activiști cu abilități organizatorice. Noi suntem educate în spirit marxist. Suntem foarte versate în privința teoriilor ideologice.“ Cullors a dețiut și funcția de director executiv al fundației Black Lives Movement Global Network. Finanțarea acestei fundații a fost inițial coordonată de activista Susan Rosenberg, prin intermediul unei organizații nonprofit. Ea a înființat împreună cu alții organizația comunistă 19 Mai, o grupare teroristă din anii 1980. În cartea autobiografică din 2011 intitulată “Radical American”, Rosenberg privește înapoi cu satisfacție. “Am urmat un drum care pentru mine a însemnat un pas logic dincolo de protestul legal: folosirea violenței politice. M-a transformat așa ceva într-un terorist? În ce mă privește răspunsul meu, atunci și acum, este nu.“
Alice Garza nu a permis diluarea organizației. “Black Lives Matter nu va fi cooptat de partidul Democrat sau de activiștii negri care doresc reforma poliției, dar se împotrivesc acțiunilor radicale.“ BLM a boicotat candidatura prezidențială din 2016 a lui Bernie Sanders deoarece era doar un “social democrat“ care “nu dorește socialism“ și pe deasupra mulțumit de “capitalismul democratic“. Bernie era prea convențional pentru Alice. “Acesta nu e socialism real, iar socialismul poate fi înfăptuit în timpul vieții noastre.“
Opal Tometi l-a vizitat pe Nicolás Maduro în 2015 și s-a remarcat printr-o odă închinată regimului de la Caracas. “În ultimii 17 ani am fost martori la felul în care revoluția bolivariană a luptat pentru democrația participativă și a construit un sistem electoral corect și transparent, recunoscut drept unul dintre cele mai bune din lume.“ Câțiva ani după aceea Venezuela era îngenuncheată de hiperinflație, iar alimentele de bază și hârtia igienică deveniseră bunuri de lux.
Toamna din 2011 a consemnat protestul anticapitalist Occupy Wall Street ținut timp de două luni în parcul Zuccotti, New York, a cărui franciză s-a extins și în alte orașe americane. În retorica ocupanților apăreau frecvent referințe directe la „lupta de clasă”, „revoluție”, „eradicarea inegalității”, „răsturnarea” (de preferință violentă) a sistemului capitalist, asezonate cu imagistica de rigoare – portretele lui Che Guevarra, Marx, Lenin și Mao, împreună cu sigla secerei și ciocanului și pumnul ridicat amenințător au ilustrat tradiția de la care se revendica ideologia mișcării. Lista de sponsori, suporteri și simpatizanți ai Ocupației a inclus Partidul Comunist din SUA, Partidul Socialist din SUA, Partidul Comunist Revoluţionar din SUA, Partidul pentru Socialism şi Eliberare, Internaţionala Socialistă, Uniunea Studenţilor Marxişti, Lumea Muncitorilor Industriali, Internaţionala Bolşevică, Organizaţia Calea Socialistă a Libertăţii, Hugo Chavez, guvernul din Coreea de Nord, Partidul Comunist Chinez.
„Mă numesc John Bachtell și vă aduc salutări și solidaritate din partea partidului comunist” – Ocupaţi Chicago, 15 octombrie 2011. Ovaţii, primire călduroasă, urmate de un marș cot la cot – de solidaritate – cu detaşamentul de comuniști. Parcul Zuccotti i-a găzduit drept vorbitori pe teoreticienii comuniști Slavoj Zizek și Alex Callinicos. Ocupaţia din New York a publicat ziarul propriu numit „The Occupied Wall Street Journal”, creat de Jed Brandt şi Arun Gupta. Amândoi fac parte din Brecht Forum, un „centru de educaţie şi cultură” din New York înfiinţat în 1975 de un grup marxist-intelectual. Un moment deosebit în activitatea forumului a fost sărbătorirea, în 1998, a unui secol şi jumătate de la publicarea lucrării Manifest der Kommunistischen Partei a venerabilul Karl Marx; programul activităţilor acestei conferinţe comemorative este arhivat online (garantat o lectură scurtă şi instructivă). Jed Brandt în 2010, cu ocazia unor discuţii organizate la Brecht Forum: „Trebuie să sprijinim năruirea acestui guvern, trebuie să contribuim la distrugerea acestui sistem, iar acestea necesită creşterea alienării pe care o simt clasa muncitoare şi populaţia oprimată. Schimbarea în această ţară va avea loc prin distrugerea a ceea ce numim Statele Unite ale Americii şi nu o vom realiza noi. Ea are loc deoarece mari forţe centripetale acţionează de sine stătător.” Supliment cu Jed Brandt: pumnii strânşi pentru maoiştii din Nepal, o corespondenţă din Katmandu despre confruntarea dintre guvern şi comuniştii nepalezi. Arun Gupta conduce situl şi ziarul The Indypendent, publicaţie new-yorkeză radicală dedicată „justiţiei sociale” (reţeta obişnuită a marxismului prin învăluire); în iulie a participat la conferinţa Socialism 2011 – Revoluţie în aer, unde peste o mie de lectori invitaţi şi simpli participanţi s-au strâns timp de câteva zile pentru ascuţirea conştiinţelor şi schimbarea paradigmelor, în seminarii ca „Teoria lui Trotsky a revoluţiei permanente”, „Marxism şi viitoarea societate socialistă”, sau emancipantul „Locul femeii este în revoluţie: lupta de clasă şi eliberarea femeii”.
Lisa Fithian s-a alăturat și ea ocupației din parc și a împărtășit audienței din experiența ei de luptătoare pentru o lume mai bună. Tovarășa are o experiență bogată: în anii 1980 a organizat proteste împotriva ajutorului american acordat forţelor anticomuniste din Nicaragua şi a servit drept co-ordonator naţional al unei largi demonstraţii cu scopul de a impune închiderea sediului central al CIA din Langley, Virginia; a organizat numeroase demonstraţii de sprijin pentru intifada palestiniană din 1987; în anii 1990 a intrat în mişcarea sindicală prin intermediul Institutului Organizatoric al AFL-CIO (federaţia americană a sindicatelor publice) şi s-a remarcat prin organizarea a sute de proteste în diverse industrii, specialitatea ei constând în antrenarea protestatarilor în tehnici de provocare a poliţiei şi de utilizare a violenţei pentru escaladarea rapidă a conflictelor de stradă; în 1999 a fost unul dintre organizatorii cheie ai demonstraţiilor antiglobalizare din Seattle, al căror efect de haos planificat a dus la suspendarea conferinţei delegaţilor din Organizaţia Mondială a Comerţului; în urma contactului cu mişcarea anarhistă a participat la înfiinţarea Reţelei Continentale de Acţiune Directă, o confederaţie de grupuri anarhiste. Dintr-un interviu publicat în 2001 de Revista Socialistă Internațională: „Cel mai important lucru pentru mine este că, pe măsură ce oamenii încearcă să creeze o lume nouă, noi trebuie să demolăm sau transformăm vechea ordine. Într-un sens fundamental, nu cred că ea va servi vreodată intereselor noastre, nu în felul în care este construită acum. Îmi dau seama că ceea ce facem este în mod inerent de natură politică și că trebuie să confruntăm sistemul politic… Nu mă deranjează distrugerea de proprietate. Cred că uneori este recomandată, alteori nu. Judec acest lucru din punct de vedere strategic. Ne ajută, sau ne dezavantajează? Ne ajută să atingem scopul propus, sau nu? Trăim într-o societate în care proprietatea este idolatrizată și de aceea mulți nu înțeleg că de fapt nu contează. E doar sticlă sau produse materiale. Este exact ce facem la cursuri. Încercăm să-i ajutăm pe participanţi să înțeleagă că o anume violență pentru cineva nu este deloc violență pentru altcineva. Sau că ceea ce este violent într-o situaţie poate fi nonviolent în altă situaţie. Este foarte subiectiv.”
Caruselul acestor trei prelungi instanțe de agitație destructivă arată că lecția predată de Saul Alinsky în cartea “Rules for Radicals” din 1971 este bine asimilată în prezent. În timp ce Gramsci s-a remarcat ca teoretician al infiltrării comuniste sistematice, Alinsky s-a remarcat drept un radical influent al practicii destructive la firul ierbii.
Alinsky a colaborat cu comuniștii americani în anii 1930, i-a simpatizat pe sovietici până la momentul pactului Ribbentrop-Molotov, dar nu a urmat orbește linia doctrinară a socialismului sau comunismului; a rămas în schimb mereu convins că oprimarea reprezintă o caracteristică definitorie a țării sale, iar soluția constă în instigarea haosului. “Primul pas în organizarea comunității îl reprezintă dezorganizarea comunității. Perturbarea actualei organizări (sociale) este primul pas către organizarea comunitară. Orice schimbare înseamnă dezorganizarea vechiului și organizarea noului.“
Protestatarii radicali trebuie să fie “provocatori, insultători, agitați și să discrediteze“ însă perturbarea trebuie înțeleasă drept tactică, nu scop. Palestina, Martiriul lui George Floyd și Parcul Emancipării Anticapitaliste sunt metode, nu țeluri finale. Pe asemenea ocazii se construiește paravanul rezistenței virtuoase, dar scopul real constă în obținerea puterii politice. Trebuie întreținută o agitație continuă deoarece “organizațiile au nevoie de acțiune la fel cum un individ are nevoie de oxigen“. Ascunderea sau măcar denaturarea adevărului fac parte din această agitație, însă organizatorul comunitar nu are voie să devină fanatic; el trebuie să rămână ancorat în realitate pentru a o putea manipula cât mai eficient. Crearea de controverse și exercitarea unei presiuni neîncetate reprezintă sarcina lui principală, nu rezolvarea de probleme.
Fuiorul decepției trebuie învârtit constant, iar la această trudă se evidențiază mai nou un consorțiu necristalizat pe vremea lui Alinsky. Presa mainstream, sindicate, specialiști în diverse, mari afaceriști, tehnocrația digitală, politicieni compasionați sau vizionari se îmbină într-un mecanism de roți zimțate asamblat după șablonul “crede și nu cerceta”. Ne extermină clima și virusul, crede și nu cerceta! Mâncăm și ne încălzim prea mult, crede și nu cerceta! Consorțiul urmărește inducerea supunerii, iar în această privință apare diametral opus revoltei permanente propovăduite de Alinsky. Amândouă împărtășesc însă același apetit pentru control și nihilism, iar din această perspectivă apar fundamental înrudite. Crede și nu cerceta, acuză și răscoală-te este complementat acum de crede și nu cerceta, supune-te! Două atitudini radicale s-au desprins din trunchiul comun al manipulării de masă.
Susțineți PERISCOP cu o donație la alegerea dumneavoastră. Mulțumiri și reveniți!