Domnișoara cu cățelul și alte tabieturi
Vremuri splendide pentru decadență. În rest depinde de noi, majoritatea prea permisivă de prea mult timp.
Era o vreme când câinii lătrau pe stradă. Acum s-au mutat la bloc și latră din apartamente. Toată lumea și-a cumpărat o potaie sau un dulău, iar lătratul de socializare din vecini a devenit ritual zilnic.
Femeile s-au emancipat și ele. Cu cât sunt mai grase, cu atât se îmbracă cu blugi mai strâmți. Revistele de modă au descoperit că șunca înghesuită este foarte sexy. Producătorii de mezeluri știau de mult ce este apetisant și a avut loc o polenizare interdisciplinară. Producătorii de modă au fost însă mai îndrăzneți și au trecut direct la strâmt și jerpelit. Femeile emancipate au adoptat cu entuziasm noul look, indiferent de gabarit sau vârstă. Cele tinere arată cât sunt de rebele și cele mai purii cât sunt de tinere, dar cu un plus major de experiență.
Masculii nu se lasă mai prejos. Sexul tare se arată la fel de emotiv, costumat în pantaloni cu turul larg și căzuți pe vine. Tatuajele macho, cercelul discret dintr-o ureche și bărbile de asirieni antici aspiră la mângâierea unghiilor feminine lungi, lucioase și multicolore în timp ce saloanele de manichiură fac din greu față surescitării complementare a clientelor. Hai și la coafor fato, să ne vopsim în roșu și verde antisistem!
Pub-uri la Londra, bistrouri la Paris, șnițel la Viena și toată lumea prăjind ceapă în București. Poate de aceea latră câinii de apartament în agonie. În restul zilelor aerul duhnește de la făbricuțele de detergenți care îl împut pentru a vă ajuta să curățiți tigăile în care prăjiți ceapă. Centrul vechi al orașului putrezește cuminte mai departe copleșit de graffiti și clădiri ruinate, dar ne-am modernizat micșorând carosabilul și trotuarele pentru traficul agale de trotinete și biciclete. Viața pulsează frenetic în cârciumi, cluburi de noapte și pe Cartea Fețelor. În rest ne machiem și prăjim ceapă.
Slavă Domnului, există însă și foarte mulți români de treabă. Care fac treabă bună, nu mare. Oameni care își câștigă existența în mod cinstit, produc ceva tangibil și util, care duc o viață morală. Cu toate acestea, după aproape 34 de ani de la eliberarea de sub comunism, țara rămâne subdezvoltată deși s-au înregistrat progrese notabile. Decalajul dintre potențial și realitate este prea mare.
Aberațiile din domeniul fiscal sunt elocvente. Conform unui studiu KPMG din 2019 avem a doua cea mai mare rată de impozitare a venitului personal și de contribuții sociale din Europa - 40,85%. Înseamnă că timp de cinci luni dintr-un an întregul venit al unui lucrător este rechiziționat de către stat. Impozitarea celor mai mici salarii este semnificativ mai mare decât în alte țări central sau est-europene precum Polonia, Bulgaria, Ungaria și Slovacia. În același timp avem și cea mai mare cotă de evaziune fiscală din Uniunea Europeană, estimată de Fondul Monetar Internațional la 10% din PIB anual. În același timp serviciile publice prestate de stat sunt mediocre, birocrația aferentă ineficientă și supradimensionată, infrastructura țării necorespunzătoare.
Nu are rost să fim defetiști și mai ales să perseverăm în a fi ușor de manipulat. Este într-adevăr vina noastră - am ales valuri după valuri de mediocri și nemernici cărora le-am încredințat cârma țării - dar putem și avem datoria de a ne dezmetici. De a promova în funcții publice oameni integri, disciplinați și atașați de binele public. Chiar vizionari.
Leprele proliferează deoarece permitem acest lucru. Nimic nu stă în loc; rău sau bine, are nevoie de susținere continuă. Ar trebui să ne aducem aminte că noi, cei care preferăm o existență câștigată în mod cinstit, producem ceva tangibil și util și ducem o viață morală suntem încă majoritari. Alege-i să te reprezinte pe cei capabili de căință și însetați de adevăr. Inerția nu este pragmatism, nici măcar o scuză, doar comoditate. Domnișoara cu blugi rupți, pudel și unghii multicolore a ales comoditatea. Dacă nu te ridici înseamnă că a ales și pentru tine.