Două petiții către același destinatar și două motivații complet diferite

Să ne amintim și să comparăm.

Actuala petiție înaintată Sfântului Sinod al B.O.R. solicitând schimbarea datei de sărbătorire a Paștilor astfel încât să coincidă cu acela catolic nu este prima petiție către B.O.R. din anii recenți. Același destinatar a primit în noiembrie 2021 o cu totul altfel de solicitare. Reproduc din articolul pe care l-am publicat la vremea respectivă:

” La fel ca în trecut, unii intelectuali aplaudă segregarea forțată cuplată cu pedepse arbitrare și cer mai mult. Andrei Cornea s-a remarcat într-o pledoarie recentă din Dilema Veche. Autorul identifică trei categorii de „antivacciniști”, pe care le dorește ostracizate și pedepsite. Toate reacțiile publice opuse vaccinării obligatorii și care nu furnizează dovezi științifice concludente sunt asimilate delictului penal. Totuși facultatea discernământului lucrează și cu materialul produs de conspiraționiști și isterici, altfel ce să discearnă? Discernământul se formează în urma unui proces care ia în seamă toate opiniile, oricât de stupide sau iraționale. Altfel devine un organ inert. Însă Andrei Cornea declară acest proces ca fiind inutil și periculos. Facultatea discernământului public este suspendată în favoarea fabricării consensului impus de sus. În același timp autorul nu are nimic de comentat referitor la numeroasele declarații și măsuri aberante ale autorităților și nu întrevede tiparul pe care îl stabilește arbitrariul demonstrat în ultimul an și jumătate. De ce nu s-ar aplica tactica pumnului în gură și criticilor ortodoxiei „încălzirii globale”, sau a „energiei regenerabile”? Orice convingere adoptată la nivel de stat devine astfel adevăr oficial de necontestat. Aici se ajunge aplicând rețeta consensului obligatoriu; toate regimurile dictatoriale, inclusiv cel nazist, au adoptat-o cu entuziasm.

Din fericire există și oameni altfel. Numeroase personalități au adresat un apel Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, cerându-i să nu legitimizeze încălcarea libertăților cetățenești (inclusiv ale enoriașilor) sub pretextul protecției epidemiologice.

În aceste zile, în Parlamentul României se dezbate introducerea obligativității Certificatului „Verde” (care presupune dovada vaccinării, a trecerii prin boală și, în funcție de amendamente ce vor fi sau nu votate, eventual și a testării la două zile) pentru accesul la locul de muncă. Cu alte cuvinte, dreptul la muncă, un drept elementar a cărui suprimare pune în primejdie și dreptul la viață, este condiționat de facto de vaccinare, de vreme ce trecerea prin boală este recunoscută de autorități doar pe termen scurt și în anumite condiții, iar testarea implică proceduri și costuri care o transformă într-o alternativă greu de pus în practică.

Semnează, printre mulți alții: regizorul Cristi Puiu, profesorul Pavel Chirilă, scriitorul Mihai Neamțu, jurnalistul Traian Ungureanu, Ioan Savu, erou al revoluției din 1989, prințul Dimitrie Șerban Sturdza, actrițele Manuela Hărăbor și Ioana Picoș. Numeroși intelectuali de marcă nu s-au alăturat listei de semnatari. Printre ei Adrian Papahagi și Teodor Baconschi, care în activitatea lor profesională și de socializare scriu amplu și cu tragere de inimă despre cler și creștinism, dar preferă să nu admită ireconcilierea dintre adevărurile credinței creștine și negarea lor practicată de guvernanți. ”

Domnii Papahagi și Baconschi se consideră buni creștini, chiar exemplari, dar nu au catadicsit să intervină în favoarea semenilor lor atunci când aceștia erau călcați în picioare de politicieni și autoritățile statului în numele isteriei provocată de un virus ceva mai periculos decât gripa. Nivelul lor de curaj și empatie se poticnise atunci la genunchiul broaștei. Acum, în schimb, sunt neînfricați și principiali ca lama de ras.

Acești doi animatori au reușit o dezbinare intra-creștină. Efortul lor nu este smerit, ci propagandistic; detonarea discordiei în perioada de Paști ortodox nu a fost întâmplătoare, ci deliberată. Au procedat ca orice revoluționar cu bun simț tactic.

Principalul lor motiv ține de războiul din vecini, nu de vreo necesitate religioasă bine cumpănită, mai ales din punctul de vedere al efectelor nocive. Oamenii ăștia vor o rupere cu orice preț, împărțirea în creștini virtuoși și retrograzi după un criteriu politic: atitudinea față de războiul din Ucraina. Însă a fi de o parte sau alta în acest conflict nu înseamnă că unii sunt mai buni creștini și de aceea merită răsplătiți cu cozonac pascal în detrimentul restului. Conform acestui tip de logică putem stabili categorii de creștini neutri carbonic sau imaginativi sexual, iar pe restul să-i prigonim deoarece nu corespund normelor ideologice la zi.

Eu detest Rusia în toate încarnările ei: țaristă, comunistă, putinistă. Am scris pe larg despre apetitul criminal al Rusiei în oricare din aceste încarnări, iar referitor la conflictul curent țin cu Ucraina. Nu este un stat fără defecte, nici pe departe, dar apreciez enorm împotrivirea ucrainenilor față de tăvălugul rusesc. Sper să-i bată pe ruși până le sună apa în cap.

În același timp sunt creștin și nu doresc ca schimbări majore în ritualul denominației mele să rezulte de pe urma altui tăvălug, de natură intelectualistă. Gâlceava din prezent reprezintă ecoul autohton al politicilor identitare învrăjbitoare din Occident. Și aici, ca dincolo, intelectualii inițiază război civil cultural și nu le pasă de consecințe. Intelectualii au devenit activiști ai propriilor pofte, indiferenți la potențialul destructiv inerent. Astfel de intelectuali cu temperament mesianic și egolatru neagă menirea omului cu carte de a înțelege și explica înainte de a-i înregimenta pe alții unei cauze preferate. Nu toți intelectualii sunt astfel, dar prea mulți se pun pe sine mai presus de binele comun și bunul simț. În cele din urmă veți culege ce ați semănat, vrajbă și dispreț.