Campania Kamalei Harris a schimbat placa. Confruntată cu realitatea că ar putea pierde alegerile nu mai cântă “oda bucuriei” și în schimb intonează furibund aria “Trump e Hitler!“ Presa? A intrat în fibrilație triumfătoare. Să studiem partitura.
Jurnalistul Michael Bender a publicat în 2021 cartea “Frankly, We Did Win This Election” în care, printre altele, povestește cum Trump și-ar fi exprimat admirația față de regimul lui Adolf Hitler. Aflat în Franța cu ocazia festivităților de comemorare a sfârșitului primului război mondial (festivități ținute în toamnă 2018), Trump i-ar fi spus unui înalt oficial din administrația sa că “Hitler a făcut o grămadă de lucruri bune“, referindu-se la infrastructura țării. John Kelly, oficialul menționat de Bender în carte, ar fi încercat să-l convingă pe Trump “Nu puteți spune nimic în favoarea lui Adolf Hitler. Pur și simplu nu puteți.“, dar Trump nu s-ar fi lăsat convins. Liz Harrington, purtătoarea de cuvânt a fostului președinte, a declarat la vremea respectivă că Trump nu a făcut declarațiile atribuite în carte.
John Kelly este un general cu patru stele care a servit în administrațiile Obama și Trump. În cadrul administrației Trump a fost Secretary of Homeland Security și White House Chief of Staff între 2017-2019.
Derulăm rapid în prezent. Într-un interviu publicat de New York Times pe 22 octombrie 2014 Kelly avertizează asupra faptului că Trump, dacă reales, va guverna ca un dictator. Unul fascist, dacă nu chiar nazist. Anne Applebaum, în piesa ei din 18 octombrie pentru revista The Atlantic, este convinsă că Trump face cât Hitler, Stalin și Mussolini la un loc. NBC News tocmai a anunțat că treisprezece foste cadre din administrația Trump au semnat o scrisoare deschisă de sprijin pentru afirmațiile și avertismentul lui John Kelly. “Îl aplaudăm pe generalul Kelly pentru evidențierea detaliilor dezolante în ce privește pericolul unui al doilea mandat Trump.” Scrisoarea a fost dată publicității de campania Kamalei. Cum necum, semnatarele Olivia Troye și Stephanie Grisham sunt susținătoare declarate ale Kamalei pentru funcția de președinte.
Această adeziune evocă toamna din 2020, când 51 de înalți oficiali din serviciile de informații au dat publicității o scrisoare deschisă în care asigurau publicul că emailurile de pe laptopul lui Hunter Biden nu erau altceva decât o operațiune de dezinformare a rușilor. Pe atunci era în joc candidatura lui Joe Biden.
În cei patru ani cât a fost președinte Trump fascistul a redus impozitarea activităților economice, a eliminat numeroase reglementări excesive la nivel federal, iar statul, corporațiile și sindicatele nu au fuzionat în omida politico-economică perfecționata de Mussolini. Trump nazistul s-a evidențiat prin susținerea statului Israel, continuând tradiția politicii externe americane de alianță strategică cu singura democrație din Orientul Mijlociu.
Binoclul istoric ne arată că adevărații obsedați de Hitler și fascism nu sunt alții decât partidul Democrat și o coterie asociată de sicofanți. Reductio ad Hitlerum și fascismul ad nauseam au fost și rămân năbădăi predilecte, mai ales atunci când această coaliție are nevoie de un argument nimicitor la adresa opozanților politici, dar și ca denigrare retrospectivă. În 1944 președintele Democrat Franklin D. Roosevelt l-a încondeiat pe Calvin Coolidge, predecesorul său Republican din anii 1920, drept promotor al unui “spirit fascist“. Coolidge a fost un apărător statornic al principiilor fondatoare din constituția americană. Rezultă așadar că proiectul american fusese de la bun început contaminat de fascism.
Harry Truman, vicepreședinte începând din 1945, a preluat în mod automat funcția supremă în stat după moartea lui Roosevelt. Primele alegeri prezidențiale la care a participat s-au ținut în 1948, avându-l drept contracandidat principal pe Thomas Dewey, guvernatorul Republican al statului New York. Truman a câștigat oarecum surprinzător, dar în final de o manieră categorică (303 voturi electorale față de 189 și 39 pentru concurenții săi). Alegerile s-au ținut pe 2 noiembrie și New York Times titra pe 25 octombrie: “Președintele îl compară pe Dewey cu Hitler, o unealtă fascistă. Spune că atunci când bigoții și profitorii controlează țara ei aleg un om de fațadă pentru a guverna. Truman spune unui public din Chicago că o victorie a Republicanilor amenință libertățile americane. Truman afirmă că partidul Republican pune în pericol libertatea SUA“. Sumarul redacției: “Președintele Truman a susținut că o victorie Republicană reprezintă o amenințare fascistă mai periculoasă decât comunismul și ‘zănaticii’ extremei drepte.“ Epic.
Walter Cronkite, reporterul mult celebrat din deceniile 1950 și 1960, a prezentat în 1964 un material realizat de corespondentul CBS de la München în care se menționa faptul că senatorul Republican Barry Goldwater urma să petreacă o scurtă vacanță la centrul de recreere al bazei militare americane din Berchtesgaden, la invitația generalului William Quinn. Întreaga relatare era frumos amorsată cu fitilul din final: Berchtesgaden fusese odată un teren de defilare al simpatizanților naziști. Știa Goldwater acest lucru? Nu știa? De ce? Diverși susținători ai partidului Democrat au dedus că Goldwater era sedus de etosul nazist și incapabil de discernământ. Goldwater, un libertarian cu înclinații conservatoare, a fost candidatul nominalizat la președinție în 1964 din partea partidului Republican.
Alt nazist scos din jobenul încăpător al Democraților a fost Richard Nixon. În 1971, cu un an înaintea scandalului Watergate, rivalul său Democrat George McGovern l-a descris pe Nixon drept un instigator la război de talia lui Hitler. Ce-i drept nu a fost singura comparație de acest gen. Alegerile prezidențiale din 1960 au fost extrem de strânse iar Richard Daley, primarul Democrat din Chicago, l-a catalogat pe Nixon drept “Hitler type” dacă îndrăznește să ceară renumărarea voturilor din Illinois, unde Kennedy câștigase la o diferență de numai 8.858 voturi. Daley era binecunoscut pentru talentul său de a livra victorii pentru Democrați indiferent de mijloace. În cele din urmă Nixon a refuzat să ceară renumărarea voturilor și a acceptat înfrângerea în cea mai strânsă competiție prezidențială americană.
George W. Bush a fost catalogat drept hitlerist cu ocazia unei campanii inițiate de MoveOn.org în 2004. Ann Romney, soția candidatul Republican la președinție Mitt Romney, a fost comparată cu Hitler și Stalin deoarece lăudase instinctul matern al femeilor. Paul Ryan, nominalizat de Mitt Romney în 2012 ca potențial vicepreședinte, a fost descris drept un nou Goebbels de către secretarul filialei din California a partidului Democrat. Dick Harpootlian, președintele filialei Democrate din Carolina de Sud, a comparat-o pe Nikki Haley, guvernatorul Republican al statului între 2011-2017, cu Eva Braun, amanta lui Hitler.
Duminică 27 octombrie anul curent Trump s-a adresat alegătorilor cu ocazia unui miting electoral ținut la Madison Square Garden din New York. Această metropolă este dominată politic de către partidul Democrat totuși sala a fost arhiplină, cu 20.000 de localnici în audiență și alte zeci de mii strânse afară. Hillary Clinton s-a deplasat în studioul CNN pe 24 octombrie și a echivalat planificata apariție a lui Trump cu adunarea pro-nazistă din 1939 organizată de German American Bund în aceeași locație. Concluzia? Trump este nazist. Întâmplarea face că în 1992 familia Clinton a organizat acolo întruniri electorale care s-au bucurat de o largă participare. Concluzia? Madison Square Garden, profilul publicului și mai amplu cine este pro-nazist sau pro-democrat au devenit chestiuni dependente de tăria bojocilor. Un lucru persistă: cine strigă constant “uite-l pe Hitler!” riscă să piardă orice urmă de credibiltate.
EPILOG
Un liberal din seminția de la 1848 șade pe prispa casei de la țară și inspiră aerul sub-carpatin de toamnă. Tare ca un clinchet în nări, îi evocă acel mirabil Bordeaux de Saint Emilion din 1998. Fiorul inspirației nu-i dă pace. Da, trebuie să fie scurt și la obiect, ca Anne Applebaum! Editorialul se va numi “Trump vorbește ca Zelea Codreanu, Legiunea Arhanghelului Mihail și Mareșalul Ion Antonescu”. Nu mai e timp de tura-vura, fasciștii trebuie nimiciți din titlu! Se simțea hămesit și neînfricat. Oare ce-o fi de mâncare la cină?