Iran la răscruce

Ieri, azi și o șansă pentru viitor.

Femei iraniene înainte și după revoluția islamcă din 1979

Capacitatea mullahilor de a-și teroriza propriul popor și de reprimare cu brutalitate a oricărei tentative de emancipare s-a manifestat cel mai recent cu ocazia protestelor din ianuarie, când cel puțin 30.000 de iranieni au fost uciși în stradă și băgați în detenție cu voia lui Allah. Acum regimul dictatorial de la Teheran se clatină din temelii, vânat de superioritatea militară a SUA și Israelului.

Cum s-a ajuns aici? Înainte de orice trebuie cunoscută istoria. Să recapitulăm ultimii 85 de ani.

1941-1979

Șahul Mahomed Reza Pahlavi a preluat puterea în septembrie 1941, după abdicarea tatălui său sub presiunea forțelor aliate (Marea Britanie și Uniunea Sovietică). După încoronare a condus țara sub un regim monarhic autoritar susținut de Statele Unite, până la revoluția islamică din 1979.

Regimul său autoritar a fost adesea descris ca o dictatură monarhică. Exista un parlament (Majlis) și un sistem constituțional, dar puterea era concentrată în mâinile șahului care controla armata, serviciile secrete (SAVAK) și politicile economice. Sistemul guvernamental era monarhie constituțională pe hârtie, dar în practică o autocrație cu elemente de modernizare economică și socială.

Economia a cunoscut o creștere rapidă datorită veniturilor din petrol. PIB-ul per capita a crescut de la aproximativ 170 USD în 1963 la 2.060 USD în 1977. Modernizarea industrială și urbanizarea au rezultat în creșterea bunăstării generale. Statisticile arată o creștere medie anuală a PIB-ului de 10,5% între 1963-1977, totuși a persistat decalajul dintre rural și urban. Femeile au obținut drepturi similare cu bărbații: dreptul la vot în 1963, reforme familiale (divorț, custodie copii), acces egal la educație și muncă.

Regimul nu s-a angajat în activități teroriste interne sau internaționale. Relațiile cu SUA erau strânse (aliat strategic, ajutor militar), cu Europa bune (comerț, investiții), iar cu Israel existau legături diplomatice și de cooperare secretă (Iran recunoștea dreptul la existență al Israelului).

Pe de altă parte alegerile nu erau libere și corecte, mai degrabă manipulate pentru menținerea loialității față de șah. Opoziția era suprimată la nivel local și central, iar partidele politice independente interzise sau controlate. Alegerile erau considerate un ritual pentru legitimarea regimului.

Către final au existat proteste majore culminând cu demonstrațiile din 1978 înăbușite brutal de SAVAK, poliția secretă a șahului. Această represiune pe scară largă a creat condiții favorabile pentru întoarcerea din exil a fundamentalismului religios Ruhollah Khomeini.

1979 - 2026

Ayatollahul Khomeini a preluat puterea după revoluția islamică din februarie 1979. S-a autoproclamat lider suprem și a trecut imediat la purificarea țării. Primii vizați au fost femeile și susținătorii din cercurile socialiste. Femeilor li s-a așezat burka pe cap, iar socialiștii au fost reprimați, executați sau închiși pentru “propagandă împotriva statului”.

Alegerile pentru președinte și parlament se desfășoară strict în țarcul definit de Consiliul Gardienilor: participă numai candidații aprobați în avans, reformiștii sunt excluși, iar voturile manipulate la nivel local și central. Nu există o presă liberă. Jurnaliștii critici sunt arestați și site-urile independente blocate. Iran ocupă locul 176 din180 în indicele global al libertății presei. Protestele majore împotriva regimului, cum ar fi cele din 2009, 2019 și 2022-2023, au fost întâmpinate cu represiuni brutale: mii de morți, arestări pe scară largă, tortură și execuții. Femeile au pierdut toate drepturile obținute înainte de 1979 și trebuie să se supună fără crâcnire unei condiții inferioare: hijab obligatoriu, discriminare la muncă, divorț și litigii de moștenire.

Prosperitatea și dezvoltarea economică, atât cât fuseseră înainte, s-au disipat. Economia a suferit masiv de pe urma proastei administrări, războaielor, sancțiunilor internaționale și finanțării grupărilor teroriste din Orientul Mijlociu. PIB-ul a crescut de la 90 miliarde dolari în 1979 la 436 miliarde în 2024, dar creșterea medie anuală a fost doar 1,9% față de 9,1% înainte de revoluție. Inflația s-a menținut ridicată (în medie 17% anual), șomajul a crescut la peste 10%, iar sărăcia s-a dublat de la 10% din populație în 2014 la 20% în 2024. Dependența de petrol este enormă, atingând 80% din exporturi. Inflația depășește frecvent 30–40%, iar moneda națională s-a depreciat semnificativ.

Regimul s-a specializat în activități teroriste interne (execuții, tortură) și internaționale (susține Hezbollah, Hamas, Houthis). Relațiile cu SUA sunt ostile, cu Europa tensionate, iar față de Israel nutrește o pasiune genocidară. Iată o listă incompletă a atacurilor teroriste majore întreprinse sau facilitate de Iran - prin intermediul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC) și unor delegați precum Hezbollah, Hamas, Houthis, miliții șiite din Irak sau alte grupări susținute de Teheran - în ultimii 46 de ani.

• 27 iulie 1980 - asasinarea disidentului iranian Ali Akbar Tabatabai în Bethesda, Maryland, SUA. Executat de un agent iranian pe teritoriul american, ca parte a campaniei Iranului împotriva opozanților regimului.

• 18 aprilie 1983 - atentat cu bombă sinucigașă la ambasada SUA din Beirut, Liban. 63 de morți, inclusiv 17 americani. Efectuat de Jihadul Islamic (precursor Hezbollah), cu sprijin direct din partea Iranului.

• 23 octombrie 1983 - atentate simultane cu bombă sinucigașă la cazarmele marinei SUA și ale forțelor franceze din Beirut, Liban. 241 de militari americani și 58 de francezi uciși. Organizat de Hezbollah sub comanda Iranului.

• 20 septembrie 1984 - atentat cu bombă la anexa ambasadei SUA din Beirut, Liban. 24 de morți. Susținut de Hezbollah și Iran.

• 25 iunie 1996 - atentat cu bombă la complexul militar Khobar Towers din Arabia Saudită. 19 militari americani uciși. Susținut de Hezbollah saudit și IRGC iranian.

• 7 august 1998 - atentate cu bombă la ambasadele SUA din Nairobi (Kenya) și Dar es Salaam (Tanzania). 224 de morți, inclusiv 12 americani. Al-Qaeda, cu antrenament și sprijin din partea Hezbollah/Iran.

• 12 octombrie 2000 - atentat sinucigaș la nava USS Cole în Aden, Yemen. 17 marinari americani uciși. Al-Qaeda, cu implicare iraniană prin Hezbollah.

• 11 septembrie 2001 - atacurile asupra World Trade Center și Pentagonului, SUA. 2.977 de morți. Iranul a facilitat tranzitul unor atacatori al-Qaeda prin teritoriul său.

• 14 septembrie 2019 - atac cu drone și rachete de croazieră asupra rafinăriilor Aramco din Arabia Saudită. Revendicat de Houthis, dar susținut tehnic de Iran.

• 8 ianuarie 2020 - atac cu rachete balistice asupra bazelor americane din Irak (Ayn al-Asad și Erbil). Peste 100 de soldați americani răniți. Lansat de IRGC ca răzbunare pentru uciderea lui Qasem Soleimani.

• 7 octombrie 2023 - atac masiv al Hamas asupra Israelului (inclusiv masacre în kibutz-uri și la un festival). Peste 1.200 de morți, peste 250 de ostatici. Finanțare, antrenament și înarmare de către Iran.

• 2023-2026 - serie de atacuri cu drone și rachete asupra navelor comerciale și militare din Marea Roșie și Golful Aden. Efectuate de Houthis (Yemen), cu arme și sprijin logistic din Iran; zeci de incidente, inclusiv atacuri asupra navelor SUA și aliaților.

Iar acum?

SUA și Israel elimină sursa puroiului din această parte a lumii în timp ce o mulțime de europeni și nord-americani sunt revoltați. Valul de indignare cuprinde și numeroși români. Jos labele sioniste, Iran este o țară suverană și independentă! Dreptul internațional a fost flagrant încălcat de intervenția imperialistă a jidanilor care conduc lumea!

Riposta târzie de acum șochează mințile obișnuite cu noțiuni golite de conținut. Ura față de evrei și întreg conspiraționismul asociat au devenit prăjitura favorită dimineața, la prânz și seara. În realitate nu există un drept internațional al terorii, doar profitori de pe urma delăsării și inerției. Dreptul nihilismului islamic de a se exprima nestingherit a expirat. Un popor vechi își regăsește demnitatea și trebuie sprijinit.