Modele, modele, iubitele mele modele
În original erau "lalele", dar aici vorbim despre o știință mult mai serioasă decât horticultura.
Dr. Roy Spencer este specializat în studii climatice, are funcția de cercetător principal la universitatea Alabama din Huntsville și activează ca “visiting fellow” la institutul Heritage în cadrul centrului pentru energie, climă și mediu. În urmă cu puțin timp a publicat un articol intitulat “Încălzirea globală: ceea ce a fost observat vs. modele climatice”. Articolul compară realitatea cu estimările modelelor climatice și în acest scop ia drept etalon ceea ce s-a măsurat în statele americane producătoare de porumb pe timp de vară în perioada ultimilor 50 de ani (1973 -2022). Toate cele 36 de modele climatice testate au produs rezultate incorecte, nu puține de-a dreptul exagerate.
Așadar realitatea arată o încălzire de aproximativ 0,17 grade Celsius în contextul geografic și temporal ales, pe când modelele exagerează în unanimitate. Trebuie amintit ce este un model din punct de vedere epistemologic: o ipoteză, sau o aproximare derivată dintr-o concepție cu rol explicativ. Nu este o dovadă, doar o presupunere care devine inutilă când invalidată de observațiile din real. Realității nu-i pasă de presupuneri false, însă oamenii pot fi astfel condiționați și constrânși să devină prizonierii unui univers alternativ guvernat de spaimă.
Distribuția statistică a modelelor climatice luate în considerare ar fi trebuit să includă în mod normal și subestimări ale evoluției temperaturilor, adică măcar unul ar fi trebuit să constate o încălzire mai mică decât media de 0,17 grade Celsius. Nu e cazul, a prevalat unanimitatea într-o eroare unidirecțională. Sus, tot mai sus! În această uniformitate aberantă descoperim mentalitatea care produce știința oficială din acest domeniu. Alarmismul și catastrofismul încălzirii globale sunt creația unor interese politice, nu au justificare în știința onestă.
Cândva demult, prin anii 1950-1960, cântărețul de muzică ușoară Luigi Ionescu a devenit foarte popular ca interpret al melodiei Lalele, o incantație de succes dedicată fericirii la îndemâna îndrăgostiților. Ritmic și optimist. S-a uitat, dar melodia a debutat într-un spectacol al teatrului de revistă „Constantin Tănase” sub titlul “Gagarin”, iar versurile incantau inițial afecțiunea românilor față de eroul sovietic din spațiul circumterestru. Hm, show-ul acela a eșuat rapid, dar măcar melodia a fost reciclată în ceva mai îndrăgit. La fel și cu încălzirea globală, însă pe invers; de această dată ne excităm prin intermediul unor raționamente defecte și unor spaime primordiale atent speculate. Ce-ar fi să nu mai confundăm adevărul din viața reală cu impresiile și cerințele acestor gagarini și să le întoarcem spatele?
Susțineți PERISCOP cu o donație la alegerea dumneavoastră. O contribuție financiară ajută mult. Mulțumiri și reveniți!