Am privit o hartă în care localitățile franceze cuprinse de răzmerița recentă sunt însemnate cu simbolul grafic al unei flăcări. Franța seamănă cu un rug aprins din mai multe locuri deodată. Cele mai șocante imagini provin din Marsilia, unde o gloată de tineri furioși a incendiat cea mai veche bibliotecă din oraș (apăsați pe imaginea de mai jos pentru a vizualiza tweet-ul originar). Ce anume contestă acești tineri?
Totul a început datorită morții lui Nahel Merzouk, tânărul de 17 ani împușcat de un polițist în suburbia Nanterre din Paris. Incidentul s-a petrecut marți dimineața, 27 iunie, când doi polițiști patrulând cu motocicleta au observat un Mercedes cu numere de înregistrare poloneze deplasându-se în viteză pe pista rezervată autobuzelor. Polițiștii au pornit în urmărire și la primul semafor pe roșu i-au cerut șoferului să deschidă geamurile laterale, dar Nahel a demarat rapid. Polițiștii au continuat urmărirea și, după ce Mercedesul a rămas blocat în trafic pe Boulevard de la Défense, s-au dat jos de pe motociclete apropiindu-se din lateral cu pistoalele scoase. Momentele finale sunt neclare. Unul dintre polițiști i s-a adresat lui Nahel, a tras un foc de armă, mașina a țâșnit din loc și s-a oprit după câțiva metri. Nahel murise de pe urma rănii fatale din piept.
Victima, de origine magrebiană, era cunoscută poliției datorită contravențiilor anterioare: trafic de droguri, alte instanțe de șofat periculos și fără permis, patru tentative de a se opune arestării. Cea mai recentă avusese loc pe 24 iunie, cu trei zile înainte de tentativa finală.
Lideri ai comunității musulmane din Franța și-au exprimat tristețea și stupoarea la auzul veștii despre tragicul incident, dar au îndemnat la cumpătare în reacții pentru a permite o investigație temeinică și o soluționare dreaptă. Exact acest lucru nu s-a întâmplat. A izbucnit în schimb un vulcan de violență și vandalism; tineretul magrebian și arab a ieșit la distrugere și jaf în masă. Ținta predilectă au fost magazinele de mărfuri scumpe.
Jaf la Louis Vuitton. Jaf la Zara. Jaf la Châtelet - Les Halles. Jaf la Orange. Jaf la un magazin de ochelari. Allons enfants de la patrie, le jour de gloire est arrivé!
În jur de 45.000 de polițiști au fost trimiși în stradă, mai mult de 80 au fost răniți, au fost efectuate aproape o mie de arestări, s-au înregistrat 2.560 de incendii și peste 700 de magazine au fost jefuite. Părintele Francis Palle în vârstă de 79 ani, membru al congregației catolice Saint Vincent de Paul din Saint-Étienne, a fost bătut de doi huligani care i-au furat telefonul și portofelul. Pe 28 iunie, în timp ce lupte de stradă aveau loc în Paris, Emmanuel Macron s-a dus la un concert cu Elton John la Accor Arena unde vedeta a cântat și "Burning Down the Mission".
Istoria recentă este presărată cu numeroase astfel de manifestări. În octombrie-noiembrie 2005 au izbucnit răzmerițe în Paris și alte localități, care s-au soldat cu peste patru mii de arestări, zece mii de autoturisme incendiate și trei sute de clădiri avariate. Printre clădirile distruse s-au numărat grădinițe, școli, magazine, biblioteci și un teatru. Situația s-a degradat atât de mult încât prim-ministrul Dominique de Villepin a proclamat starea de necesitate. Totul a fost declanșat de moartea unor tineri din familii musulmane - Bouna Traore (15 ani) și Zyed Benna (17 ani), ale căror familii proveneau din Mali, respectiv Tunisia. Cei doi se întorceau de la fotbal când au văzut o mașină de poliție apropiindu-se; s-au panicat și s-au ascuns în incinta unei stații de transmisie electrică cu relee de înaltă tensiune, unde au fost electrocutați. Zece ani mai târziu, în 2015, doi polițiști acuzați de moartea lor prin neintervenție în ajutorul unei persoane aflate în pericol, au fost definitiv achitați de un tribunal din Paris.
Revista satirică Charlie Hebdo a publicat în 2015 caricaturi derogatorii cu Mahomed, profetul islamic. Drept răspuns a urmat un lanț de asasinate: zece membri ai redacției și doi paznici au fost uciși de frații Cherif și Said Kouachi. Al treilea, Amedy Coulibaly originar din Mali, a atacat un magazin de produse alimentare kosher și a omorât patru persoane. În 2020 un tribunal francez a condamnat alte 14 persoane pentru complicitate la crimele comise, în urma ajutorului financiar sau logistic oferit făptașilor.
În 2019 pe 14 iulie, de ziua Bastiliei, echipa de fotbal a Algeriei a bătut Nigeria în semifinalele cupei Africii. Câteva mii de tineri arabi din suburbii s-au adunat lângă Arcul de Triumf și au scandat „Trăiască Algeria”, „Franța e a noastră”, „Moarte Franței”. Peste 300 de "tineri entuziaști" au fost arestați în Paris, Lyon și Marsilia într-o noapte de anarhie anti-franceză.
Între răbufnirile la scară largă se înșiră incidente izolate, ca atunci când Kobili Traore a ucis-o pe Sarah Halimi în timp ce psalmodia sure din Coran și striga că evreii sunt șeitan (termen arab pentru Satana). Sau când trei membri ai unei familii evreiești au fost asaltați, torturați și ținuți ostatici în casa lor de către cinci bărbați care spuneau că „evreii au bani” și „evreii trebuie să plătească”. Bărbații au fost arestați; toți erau musulmani. Judecătorul care i-a inculpat a promulgat că acțiunile lor nu au fost antisemite.
Explicația acceptabilă pentru toate acestea acuză discriminarea, sărăcia și islamofobia la care este supusă minoritatea musulmană. Cu alte cuvinte francezii îi incită constant și musulmanii n-au de ales, trebuie să-i linșeze periodic. Politica de multiculturalism adoptată în ultimele cinci decenii este în realitate un factor important, însă desconsiderat cu bună știință; s-a investit prea mult în această vacă sacră. Sunt două feluri de abordare a imigrației, asimilare (în cultură și istorie, însușirea valorilor naționale) sau ghetoizarea produsă de multiculturalism. Franța culege roadele celei de-a doua variante.
Filozoful Alain Finkielkraut a remarcat după intifada din 2005: „În Franța se dorește reducerea acestor răzmerițe la dimensiunea lor socială, să fie percepute ca o revoltă a tinerilor din suburbii împotriva condiției lor, împotriva discriminării de care suferă, împotriva șomajului. Problema este că majoritatea acestor tineri sunt negri sau arabi, cu identitate musulmană… În Franța sunt și alți imigranți a căror situație este dificilă – chinezi, vietnamezi, portughezi – iar ei nu iau parte la revolte. Prin urmare, este clar că aceasta este o revoltă cu caracter etno-religios”. El a adăugat: „Jefuitorii nu cer mai multe școli, mai multe creșe… mai multe autobuze: le ard”. Observațiile sale au fost publicate de ziarul israelian Haaretz, au fost preluate selectiv de Le Monde și au provocat condamnare unanimă însoțită de acuzații de rasism.
Franța arde pe un rug construit cu migală de chiar Franța. Se aprinde și se stinge intermitent, dar mocnește continuu. Nu există remedii rapide, birocratice sau populiste; din aceste direcții bate același vânt demagogic, doar altfel vopsit. Este nevoie de un consens fundamental între populație și elite, urmărit cu consecvență timp de generații: cine suntem, ce este acceptabil și ce nu și cum să fie pus în aplicare. Este o lucrare care ia timp, iar timpul irosit până acum se răzbună. Aceste lucruri ar trebui explicate, înțelese de toți și practicate până când nu se face prea târziu. Dacă nu, Dumnezeu cu mila.