Un regim politic este cântărit de cetățenii cu discernământ din perspectiva câtorva criterii: nivelul de etatism (mai ales în economie și învățământ), nivelul de îngrădire al dreptului la liberă exprimare, de mișcare, asociere, a libertății religioase, după gradul de nepotism și corupție existente în rândul clasei politice și al administrației publice.
Etatismul accentuat se cuplează în mod firesc cu dirijismul economic și social, fiind stimulat de mentalul politic-administrativ cu apetit ridicat pentru restricții și impunerea unei căi anume în viață, cea preferată de guvernanți. Reversul, adică preferința pentru libertate și răspundere personală, se manifestă prin stimularea potențialului existent în cetățeni, a împlinirii personale ghidată de norme etice.
Sunt două căi generale practicate în diferite feluri, cu variațiuni concrete și uneori contradictorii. Cert este că nu există o cale de mijloc optimă, de autocrație temperată și milostivă sau de anarhism cumpătat. Acel centru de unde guvernarea poate fi exercitată restrictiv, după placul personal dar și în folosul tuturor, este o ficțiune. Numai intelectualii se contorsionează cu voluptate de dragul ideilor, iar în acest caz își drapează partizanatul în centrism echidistant ferit de excesele din dreapta sau stânga, de sus sau jos.
Clubul nostru de opinie și analiză politică de acest gen se numește Centrul politic și reunește intelectuali publici precum Teodor Baconschi, Valentin Naumescu, Melania Cincea, Ioan Stanomir și Alin Fumurescu. Ce își doresc ei?
Centrul politic este despre moderație. Este despre rațiune, luciditate, cunoaștere aprofundată și echilibru. Este totodată despre respingerea extremelor, a polarizării „de bulă” și radicalizărilor ideologice de dreapta sau de stânga, a discursului urii, fanatismului și populismelor.
Acum, șansa de salvare a democrațiilor bulversate de radicalizări, de proiecte utopice care vor „să șteargă istoria” sau, dimpotrivă, de imposibile „întoarceri în trecut”, este tocmai redescoperirea centrului politic. Greșelile și exagerările nu se repară prin greșeli și exagerări în sens opus. Moderația rațională presupune abandonarea populismelor golite de substanță, care confundă opinia cu adevărul și sloganurile cu reala cunoaștere a lucrurilor. Modernitatea și Occidentul au triumfat prin „oameni cu capul pe umeri”, nu printr-o poliție a gândirii.
Acest citat din proclamația principiilor călăuzitoare începe cu exprimarea adeziunii la “rațiune, luciditate, cunoaștere aprofundată și echilibru” și se încheie cu refuzul de a recunoaște o “poliție a gândirii”. Frumos, înălțător chiar. Acum să răsfoim arhiva site-lui.
Niciunul dintre distinșii centriști nu a găsit de cuviință să împărtășească cititorilor vreo opinie vizavi de schimbările climatice (cum li se zice mai nou). Este un subiect dezbătut intens și de mult timp în presă și comunitatea științifică de specialitate, cu implicații majore pentru viața oamenilor. Unii spun că ne paște extincția, nu numai a speciei umane ci a întregii planete, datorită dezvoltării economice scăpată din frâu, iar alții contestă amintindu-ne de creșterile de CO2 și perioadele calde din trecut fără vreo contribuție umană. Uniunea Europeană a elaborat un plan ambițios de restructurare energetică cunoscut sub numele “Green Deal” urmărind reducerea drastică a utilizării de combustibili fosili, astfel încât emisiile de CO2 să scadă cu cel puțin 55% până în 2030 și 90% până în 2040 comparativ cu nivelul din 1990. Energia furnizată de soare, vânt, maree și deșeuri este curată și salvatoare, cărbunele și gazul natural sunt răufăcători, iar electricitatea hidro sau nucleară ostracizată în ciuda amprentei carbonice foarte redusă. Prin urmare noi am închis numeroase capacități de producție a cărbunelui în ultimii 15 ani, însumând peste 7.000 de megawați, datorită faptului că depindem enorm de fondurile UE iar UE condiționează asistența financiară de îndeplinirea țintelor climatice. Asta în timp ce Germania, care și-a eliminat complet capacitatea electrică nucleară, a importat masiv petrol și gaz natural rusesc în ultimii zece ani și a început reactivarea centralelor pe lignit.
Uniunea Europeană combate schimbările climatice și pe frontul alimentar. În ianuarie 2023 a aprobat comercializarea pentru consum uman a larvelor și greierilor, întrucât “consumul de insecte… contribuie în mod pozitiv la sănătatea mediului și a existenței noastre.“ Vaca, porcul și găina ocupă prea mult spațiu și emit prea multe noxe, pe când insectele sunt bogate în proteine și au nevoi mult mai modeste.
Cu toate acestea nimeni din “Centrul politic“ nu vorbește despre asemenea subiecte. Rațiunea, luciditatea, echilibrul, respingerea extremelor dau frumos din coadă în declarația de principii și poartă botniță în rest.
Alt subiect ocolit este COVID. Pandemia din 2020-2021 a descătușat apetitul tiranic al politicienilor la cârmă în mai toate democrațiile, inclusiv din România (tiraniile și autocrațiile au rămas consecvente disprețului față de cetățeni). Recursul la intimidare, învrăjbire socială, detenție forțată și violență s-a cuplat cu aria justificărilor din presă, dar “Centrul politic“ tace mâlc. “Polarizarea de bulă“ nu include propria bulă.
În schimb centriștii noștri nu au inhibiții când vine vorba de Trump. De la centru se vede un personaj uniform detestabil, nociv pentru SUA și destructiv pentru lume. Nu se suflă o vorbă despre reducerea birocrației și cheltuielilor administrației federale. Omertà acoperă și schimbarea politicilor energetice, de la auto-da-feul ecologist la prioritizarea formelor de energie capabile să asigure o dezvoltare economică susținută. S-au pus capăt și aberațiilor de a permite participarea bărbaților la competiții sportive rezervate femeilor, de a încarcera bărbați autodeclarați de sex opus în închisori pentru femei și de a mai finanța din vistieria guvernamentală mutilările chimice și chirurgicale în urma cărora copii și adolescenți sunt “tranziționați” de la un sex la altul. Cu alte cuvinte guvernul american nu mai sponsorizează ideologia woke. Centriștilor le plac nuanțele, dar în cazul lui Trump preferă miopia.
Adevărul nu se află niciodată la mijloc, chiar atunci când include elemente aparent ireconciliabile din argumente sau atitudini diametral opuse. Nu există un centru al judecăților echilibrate și neutre, neinfluențate de partizanat. Numai intelectualii “publici” sunt suficient de vanitoși pentru a-și adjudeca amvonul imparțialității. Miza primară este confecționarea unui statut social pe măsura egoului.
Pentru ceilalți însă “centrul” nu reprezintă o virtute care derivă din ideologie sau politică. Nu principiile abstracte determină raportarea la realitate, ci sentimentul de stabilitate și bunăstare conferit de viața trăită. Centrul este mobil, se mișcă în timp funcție de schimbările culturale și experiența personală. În cele din urmă corespunde sensului de normalitate la un moment dat. Oamenii nu sunt fundamental tributari Stângii sau Dreptei și nu gravitează în jurul unui centru unic sau permanent.
Istoria pendulează constant. Arbitrariul face parte din realitate, iar alteori realitatea face parte din arbitrariu. Este preferabilă failibilitatea omului de rând, are mai multe șanse de a recupera realitatea decât intelectualul misionar în jungla inferiorilor.