Omul masificat

Contemporan de un veac și mai actual decât bănuiți.

Peste cinci ani se împlinește un secol de la apariția unei cărți cu un mesaj tot mai acut pe măsura trecerii timpului. “Revolta maselor” de José Ortega y Gasset este o diagnoză civilizațională circumscrisă unei singure constatări: distrugătorul civilizației nu va fi un barbar, ci omul convins de cunoștințele sale fără a cunoaște cu adevărat nimic.

Acest specimen nu este neapărat ne-educat sau prost educat, ci în primul rând scopit de memorie și absorbit de sine. Nu de puține ori specializat într-un domeniu, alteori cu titlu de intelectual public, dar indiferent de profesie simțindu-se confortabil într-un cadru mental deconectat de o înțelegere mai largă a istoriei sau realității și difuzând judecăți ancorate în autosuficiență. Aroganță proptită de gândire egolatră și amnezică. Mentalitatea a devenit larg răspândită, definind tipul uman care își devorează propria civilizație sălășluind în ea fără să-i pese de consecințele acțiunilor sale, încredințat că va rămâne eternă.

“Eu sunt eu, plus circumstanțele mele.” Această sintagmă încapsulează viziunea lui Ortega y Gasset asupra condiției umane. Individul nu este o entitate izolată, ci produsul mediului în care se naște și viețuiește. Circumstanțele cuprind tot ce ne înconjoară - realitatea fizică, perioada istorică, instituții, valori, roluri sociale - iar fiecare dintre noi este chemat să împlinească o singură misiune, aceea de a le transforma într-un proiect. Astfel devenim liberi.

Nu e vorba despre libertate absolută sau abstractă. Autorul scoate în relief libertatea tangibilă într-un context specific, exercitată prin creativitate și acțiuni concrete. Omul masificat se naște atunci când individul devine pasiv și acceptă lumea fără să o interogheze, sau subscrie docil proiectelor formulate de alții. Acest om nu e caracteristic unei categorii sociale anume și existența sa nu este condiționată de educație sau stare materială. Este persoana trăind comod în prosperitatea tehnologică și științifică a democrației liberale, însă fără habar de sursa confortului său. Are impresia că drepturi, libertăți, progresul și instituțiile democratice sunt firești și imuabile. Nu știe sau preferă să ignore faptul că toate acestea au prins contur după secole de zbateri, greșeli și sacrificii.

Pentru prima oară în istorie masele râvnesc o poziție de frunte. Pretind instituirea dreptului universal la vulgaritate, ignoranță și mediocritate, în numele dreptului de a fi prost. Abandonarea dialogului, a căutării adevărului s-a cuplat cu opinia superficială, specializarea arogantă și simplismul ideologic. Repudierea conștiinței istorice, a viziunilor ample, marginalizarea minorităților creative, elitele culturale preocupate de propria faimă stârnesc un mucegai capabil în timp să surpe fundația unei civilizații.

Omul masificat trăiește pe pilot automat și devine astfel ușor manipulabil. O modalitate de dirijare dintre cele mai performante constă în inducerea spaimei; cu cât mai mare, cu atât mai nivelatoare. Saga schimbărilor climatice catastrofale puse în cârca umanității (mai întâi răcirea, apoi încălzirea globală) a fost un prilej bine valorificat de a induce culpabilitate existențială pe scară largă și de a impune soluții fanteziste și degradante. Decarbonizare, dezindustrializare și depopulare; moare Planeta! Oameni de știință, ziariști, evident și politicieni, activiști de mediu, mase de tineri naivi au format un ghiveci polimorf de ignoranță, spaimă, ori al intereselor pecuniare sau de obținere rapidă a notorietății.

Pandemia COVID a fost alt episod de masificare socială. Iarăși animat de experți (medicali de această dată), politicieni, ziariști, intelectuali nevricoși, dar și cu sprijinul neprecupețit, alteori tacit, din partea unei mulțimi diverse ca stare socială sau profesională. Spaima și o doză de superioritate cognitiv-morală, ambele întreținute de factorii decidenți, au produs o stare de masificare temporară, dar acută.

Cartea cuprinde și parti pris-uri îndoielnice. Americanii nu sunt pe placul autorului, fiind “un popor primitiv camuflat în spatele celei mai noi invenții”. “Fericit cel care crede că nord-americanii ar avansa știința dacă Europa dispare!” Pe scurt, SUA reprezintă “paradisul maselor”. El spera că Europa va respinge comunismul și considera că realizarea unui asemenea deziderat “presupune construirea unui mare stat național european”. Această construcție a devenit realitate după moartea sa, dar spiritul ei diferă mult de viziunea fondatorilor. În loc de libertate colectivă și ordine socială capabilă de autoreglare s-a produs o masificare supranațională.

Ortega y Gasset (1883-1955) s-a născut la Madrid, într-o familie de burghezi liberali. A absolvit un liceu iezuit, apoi a urmat cursurile universității din Deusto, Bilbao, și ale facultății de filozofie și litere din Madrid, obținând un doctorat în filozofie. Între 1905-1907 și-a continuat studiile în Germania, la Nürnberg, Leipzig, Köln și Marburg. S-a întors în Spania în 1908 și a fost numit profesor de filozofie, etică și logică la Escuela Superior del Magisterio de Madrid. În 1917 a început să publice în ziarul El Sol și în 1923 a fondat Revista de Occidente. A părăsit Spania în 1936, la începutul războiului civil, și s-a autoexilat la Buenos Aires până în 1942, când s-a relocat în Portugalia. S-a întors în 1948 și a înființat Institutul de Științe Umaniste din Madrid.