Radicalizarea femeilor

Când emanciparea devine răzbunare.

Karen

Femeile se opun cu înverșunare arestării imigranților ilegali din Minnesota și agresează poliția, deși majoritatea au comis crime, violuri și tâlhării. Specialista medicală Nisha Verma a apărut recent în fața unei comisii a Congresului american și, chestionată dacă bărbații pot rămâne gravizi, a declarat că nu răspunde deoarece astfel de întrebări sunt instrumentări politice la care nu dorește să participe. De fapt Nisha neagă pieziș realitatea biologică elementară, postulând în numele ideologiei transgen că doar două sexe reprezintă o impoziție arbitrară a patriarhatului opresiv. Este preferabilă plaja de genuri unde oricine se bronzează la soarele emancipării și poate fi gravid.

Curtea supremă din SUA studiază în prezent plângerile depuse de Lindsay Hecox și Becky Pepper-Jackson referitoare la interdicțiile impuse de statele Virginia de Vest și Idaho sportivilor trans doritori să participe la concursurile atletice pentru femei. Lindsay și Becky s-au născut bărbați, s-au tratat hormonal în adolescență și se consideră discriminați pe nedrept. Avocata lui Lindsay este Kathleen Hartnett. Pe Becky îl reprezintă Joshua A. Block și Sasha Buchert. Primul a nuanțat în cadrul audierilor: “… deci nu susțin că diferențele biologice nu fac parte din sex, spun că sexul are conotații mai largi.“

Condiționarea socială de la zero este teoria care susține că întreg comportamentul uman se învață prin experiențe sociale. Gen, rasă, sexualitate, personalitate – orice caracteristică umană este un construct social, comportament adoptat prin experiență intuitivă. Intuițiile nu stau pe loc, se schimbă, iar sexualitatea biologică devine notă de subsol a conotațiilor de gen care adjudecă realitatea. Două femei avocate pledează acum la curtea supremă pentru acest harachiri.

“Instinctul matern este un mit creat de bărbați” proclamă jurnalista Chelsea Conaboy într-un articol publicat de New York Times. Nu există instinct matern, numai deprinderi și stări afective caracterizând în egală măsură orice persoană pusă în situația de a îngriji un nou-născut, indiferent de statut: mamă, tată, o rudă oarecare, bărbat, femeie, sau liber schimbist transgen. Biblia se află la originea acestei perspective, iar o întreagă civilizație dezvoltată în siajul creștinismului nu putea decât să amplifice impulsul inițial. Avem așadar de a face cu un artefact religios și cultural, iar studiile întreprinse începând cu anii 1960 demonstrează acest lucru.

Teza propusă se șubrezește când luată la bani mărunți. În 2024 au fost publicate rezultatele unui studiu efectuat de cercetători britanici la maternitatea și spitalul pentru copii Evelina din Londra. Au fost analizate datele obținute în urma scanării creierelor a 514 bebeluși în vârstă de 0-28 zile, din care 236 fetițe și 278 băieți, toți născuți la termen și sănătoși. Metoda folosită se numește IRM1 (imagistică prin rezonanță magnetică). Eșantionul este potrivit pentru detectarea statistică a diferențelor înnăscute dintre creierul masculin și cel feminin, dacă există. Un interes deosebit a fost acordat evaluării diferențelor de substanță albă și substanță cenușie. Într-o formulare simplă substanța cenușie poate fi considerată ca responsabilă de procesarea informației, în timp ce substanța albă asigură transmisia informației.

S-a constatat că sugarii masculini aveau în medie volume cerebrale semnificativ mai mari decât fetele, iar acest lucru rămâne adevărat chiar și după luarea în considerare a diferențelor de sex în greutatea la naștere. La nivel regional, după compensarea pentru discrepanțele în volumul total al creierului, femelele s-au deosebit în medie prin volume mai mari în zonele de materie cenușie legate de memorie și reglare emoțională, în timp ce masculii aveau în medie volume mai mari în zonele de materie albă implicate în procesarea senzorială și controlul motor.

Aceste descoperiri sunt în concordanță cu diferențele de dezvoltare ulterioară observate în copilărie, când băieții obțin de obicei performanțe mai bune în sarcini legate de raționament spațial și coordonare motrică, în timp ce fetele pot arăta mai multe aptitudini pentru sarcini verbale și legate de memorie. În același timp există o suprapunere considerabilă între sexe, ceea ce înseamnă că nu toți bărbații au mai multă materie albă sau volume cerebrale mai mari, nici toate femeile nu au mai multă materie cenușie în zone specifice. Profesorul Jerry A. Coyne de la departamentul de ecologie și evoluție al universității din Chicago sumarizează pe înțelesul (aproape) oricui: “Leoaica are grijă de pui și vânează pentru ei, în timp ce masculii sunt leneși. Păsările femele clocesc ouăle cel mai adesea și își hrănesc puii. Mama elefant are grijă de pui. Femela din ordinul mamiferelor primate este prima care își îngrijește urmașii. Numai această deosebire, cauzată de constrângerile rolurilor reproductive diferite, face ca mamele să devină în timp mai grijulii față de urmași decât tații, mai neliniștite și mai atașate.“

Iranienii au ieșit iarăși în stradă pentru a contesta dictatura mullahilor la putere, iar femeile s-au remarcat prin curaj și spirit de sacrificiu. Feministele din Occident s-au remarcat și ele, prin tăcere și indiferență. La noi Oana Lasconi, fiica unei recente candidate la funcția de președinte, este revoluționară cu acte în regulă; tocmai s-a înscris în Partidul Socialist Român, formațiune care se recomandă drept urmaș legitim al Partidului Comunist Român. Oana Bogdan, “forța motrice” a partidului PLUS în 2018, declara atunci că desființarea proprietății private și renunțarea la viața de cuplu pentru traiul în grup sunt un pas important al omenirii către o conviețuire armonioasă pe planeta Pământ. “Eu am în încredere că acest lucru se va întâmpla în timpul vieții mele.” Idealul ei constă practic în fertilizarea prezentului cu standarde preistorice. Nimic nu o împiedică să înființeze propriul trib și să trăiască împreună măcar timp de un an după calapodul back to the future, apoi să arate lumii cât de bine poate fi. Însă nu-și permite, există un risc prea mare să se adeverească zicala gura bate fundul.

Sunt acestea cazuri izolate sau reprezintă un fenomen mai larg de radicalizare a femeilor?

Sondajele Gallup arată că decalajul ideologic la nivelul tinerilor americani, dintre bărbații și femeile aparținând categoriei de vârstă între 18-29 ani, s-a lărgit considerabil în perioada 1999-2023. Bărbații și-au menținut în general preferințele politice de Dreapta, în timp ce femeile au migrat puternic la Stânga.

Fenomenul este mai larg. Financial Times a documentat anul trecut înclinațiile politice ale tinerilor la nivel global și a constatat aceeași divergență. Femeile se aliniază tot mai mult Stângii politice și culturale, în timp ce bărbații gravitează spre Dreapta.

De ce?

Disciplinele universitare preferate de tinere în perioada formării unei viziuni asupra lumii sunt științele sociale și umaniste, educația, resursele umane, narațiunea artistică și prin jurnalism. Toate aceste specializări întrețin cultura victimizării și dialectica stăpân-oprimat pe bază de rasă, gen, sau stare socială. Ciclurile continue de uniformitate mentală livrează o masă de amazoane îndoctrinate luptând neostoit pentru impoziția propriilor manii. Bărbații se afiliază mai degrabă studiului și practicării științelor exacte printre care ingineria tehnică, nu socială, sau aleg meserii care nu necesită pregătire teoretică îndelungată, cu accent pe meșteșuguri concrete în domeniul producției materiale, reparațiilor sau comerțului. În toate aceste activități rezultatele sunt mai importante decât consensul. Dezacordurile și divergența sunt tolerate și crează un climat de competiție care permite decantarea celor mai bune practici. Mentalitatea one size fits all sau atracția unei soluții universale animă mai ales cooperativa feministă.

Numeroase femei au urmat calea propovăduită. Au devenit independente financiar, au refuzat căsătoria și copiii, iar odată ajunse la vârsta când nu mai pot naște datorită constrângerilor biologice simt că și-au irosit viața. O astfel de femeie a avut curajul unei confesiuni în 2018, la emisiunea “Male/Female Hour” găzduită de Dennis Prager.

Dennis, vreau să trec direct la subiect. Am 50 de ani și am absolvit patru studii universitare. Am fost crescută de o mamă feministă, fără tată în casă. Mama mi-a spus să obțin o educație la nivelul maxim, astfel încât să pot ieși în lume și să câștig mulți bani. Și acesta este calea pe care am urmat-o. Fac bani adecvați. Nu fac bani gârlă, dar destul pentru a-mi susține propria gospodărie.

Vreau să le spun femeilor în vârstă de 20 de ani: nu urmați calea pe care am urmat-o eu. Vă veți îndrepta către o viață de singurătate. Toate prietenele voastre se vor căsători și vor avea copii, iar voi veți munci pentru a concura în lume. Ceea ce veți face va fi să concurați cu bărbații, dar bărbaților nu le plac concurentele. Bărbații își doresc o parteneră. A trebuit să ajung până la vârsta de aproape 40 de ani ca să înțeleg acest lucru.

Iar când ai propria gospodărie și îți plătești singură toate facturile nu mai poți părăsi această cale, deoarece acum trebuie să câștigi bani pentru a-ți plăti facturile. Este greu să găsești un partener când ai 40 și ceva de ani, deoarece începi să-ți pierzi încrederea de sine în ceea ce privește aspectul tău, corpul tău. Nu este deloc la fel ca la 20 de ani. Încerci să faci tot ce poți pentru a duce o viață împlinită. Eu am pisici și câini. Dar te simți tare singură când vezi că prietenii tăi au copii, pleacă în vacanțe, planifică viața copiilor lor și tu nu faci nimic serile, decât să te întorci acasă la pisici și câini. Nu doresc ca alte femei să facă ceea ce am făcut eu.

Radicalizarea femeilor transcende diviziunile Stânga-Dreapta. Un sondaj american recent efectuat de “Network Contagion Research Institute” scoate în evidență faptul că înclinația către violență letală în scopul suprimării unui dușman politic este mai răspândită în rândul femeilor, indiferent de alinierea ideologică. Toți participanții au fost întrebați “cât de îndreptățit sau neîndreptățit ar fi cineva să îl omoare pe Donald Trump” și “cât de îndreptățit sau neîndreptățit ar fi cineva să îl omoare pe Zohran Mamdani”. La prima întrebare femeile s-au arătat dispuse cu 14% mai mult decât bărbații să accepte asasinarea unui lider de Dreapta, iar la a doua cu 20% mai dispuse să accepte asasinarea unui lider de Stânga. Contrar așteptărilor, femeile tolerează mai bine violența extremă într-un context politic polarizant.

Închei cu filmul documentar “The Red Pill” realizat de Cassie Jaye în 2016. Autoarea era convinsă de retorica eliberatoare a feministelor și a petrecut un an interogând bărbați, cu intenția de a demasca ura masculinității toxice. Jaye ascultă și întreabă, iar treptat ajunge să-și revizuiască propriile concepții despre identitate, putere și privilegii. Realitatea străbate prin distorsiunile la modă.