Rezultatele sondajului "Preferințele noastre externe și interne"
Am deschis sondajul pe 24 iulie și scriu aceste rânduri pe 30. Mă așteptam la o participare foarte modestă, de cel mult cincizeci persoane, însă între 24-29 iulie s-au înregistrat 165 de răspunsuri din partea a tot atâtea persoane. Sondajul rămâne deschis până pe data anunțată inițial (21 august), dar public răspunsurile de până acum deoarece sunt, cum să spun… instructive.
Sondajul este ad-hoc, neștiințific. Tabelul de mai jos cuprinde detaliile necesare pentru formarea unei imagini de ansamblu. Intenția a fost de cuantifica starea noastră de mulțumire sau nemulțumire față de prezent, împreună cu motivele de insatisfacție, alternative și dorințe.
Câteva lucruri care atrag atenția:
Numărul de persoane nemulțumite de starea lor și a țării este ridicat. O majoritate clară preferă ca România să “întoarcă spatele Occidentului și să pivoteze către alte modele politice”, iar dintre aceștia marea majoritate nu dorește reluarea trecutului comunist, sau adoptarea căilor preferate în prezent de ruși, chinezi, arabi. Mai toți doresc altceva, cu condiția ”să fie pentru popor”.
Primele două cerințe vizavi de stat sunt ca acesta să nu mai fie căpușat de clanuri de interese și să îi ”apere pe cetățeni de infractorii din interior și amenințările din exterior” (53,5%). Urmează dorința ca acesta ”să fie redus în dimensiuni și eficient” (20,7%) și ”să asigure locuri de muncă și un trai decent tuturor” (16,7%).
Cea mai răspândită opine despre noi înșine este că ”ne-am făcut mult rău singuri, prin indolență și judecăți proaste” (44,7%), dar o un procent semnificativ (41,8%) accentuează cumulat că ”suntem [un popor] demn, luptător, nedreptățit” și ”ghinionist, jecmănit de mulți”.
Între pesimiștii și optimiștii referitor la viitorul țării există un decalaj mic, de 2,4% în favoarea primilor. Procentajul indecișilor (10,3%) nu este neglijabil.
Ce înseamnă toate acestea? Aș spune că românii sunt profund nemulțumiți de clasa conducătoare (politicieni, aparatul administrativ) și de perspectivele de viitor. Ce vor ei? Pur și simplu să trăiască mai bine, iar modalitatea preferată este de a nu mai fi mulși de stat. De a fi lăsați în pace. Se pare că reversul - mai bine ca cetățenii să mulgă statul - se bucură de susținere implicită, dar nu este un lucru surprinzător.
Mocnesc resentimente acumulate în timp, justificate, iar motivele și remedierea nu au substrat ideologic. Pragmatismul, adică utilitatea și eficacitatea orânduielilor la zi, se evidențiază drept criteriu de judecată major. Suntem și sentimentali, mai ales când vine vorba despre identitatea noastră istorică.
Pragmatismul și idealismul se întrepătrund. Nu suntem fundamental diferiți de alte popoare, doar într-o proporție aparte care variază în timp, iar confirmarea va sosi la toamnă. AUR este un vehicul bine calibrat între reformă și oblăduință atent cultivată.