Scurtul drum al luminii către întuneric - episod 1
Singura carte în română despre maladiile lumii contemporane. Interesul editurilor de a o publica? Inexistent.
Public aici, în foileton, cartea "Scurtul drum al luminii către întuneric”. Am scris-o în perioada 2021-2022, a trecut prin mai multe iterații și nimeni nu a dorit să o publice cu excepția unei ediții premature la editura Literagraf, de care nu am fost mulțumit. Am încercat să o public la edituri mai mici sau mai mari, ca Polirom sau Nemira, dar fără succes.
Cuvânt înainteÎncălzirea globală (o catastrofă într-adevăr fabricată de om), autoflagelarea energetică, coruperea sexuală a generațiilor tinere, cultura anulării, suprimarea Americii, uniunea supra-europeană și asfixierea Europei, etatism și mediocritate ca proiect național românesc, războiul pentru pace purtat de Rusia în Ucraina, iar panopticul cuprinde numeroase alte incursiuni în realitate. Acum există o carte în care se vorbește pe larg despre toate acestea. Până acum nu a existat un demers de examinare sistematică a maladiilor lumii contemporane. Nu suntem doar martori ai unor eforturi propagandistice, suntem expuși unei tendințe de destructurare și reconfigurare completă a lumii.
Libertatea este un potențial uman realizabil prin inventivitate și cultivarea virtuților. Ea se dezvoltă și transmite în răspărul stării naturale firești, prin eforturi reluate de fiecare generație. Complexitatea economică, informațională, politică, științifică, tehnologică și organizațională nu garantează libertate. Dacă ar fi un dat natural libertatea ar prevala indiferent de condiții, însă nu este așa: necultivată ea dispare. Fără acest spirit democrația devine un ritual sterp, politica o manipulare, știința ideologie și tehnologia închisoare. Conformismul de masă, răspândit și amplificat în fiecare domeniu major de activitate umană, constituie sursa degradării generale.
Cartea de față descrie traiectoria întoarcerii la servitute în lumea progresului necondiționat. Este povestea timpurilor noastre.
Diavolul vine cu un buchet trandafiriH. L. Mencken, jurnalist american și comentator social din prima jumătate a secolului trecut, a remarcat odată: “Idealistul este acela care, observând că trandafirii miros mai plăcut decât varza, concluzionează că din trandafiri va ieși o ciorbă mai gustoasă." Tot Mencken a mai observat cu altă ocazie: "Dorința de a salva omenirea este aproape întotdeauna un paravan pentru dorința de-a o cârmui." Fiecare epocă dezvăluie propriul ei rezervor de imbecilitate drapată în idealism. Prea mulți lunatici, incompetenți și ticăloși ajung la conducere, iar rezultatul este o calamitate. Dar fiți fără grijă, se clamează, intențiile sunt impecabile... chiar dacă înfăptuirea lor reclamă cu insistență universalizarea ciorbei de trandafiri.
Nimic din ceea ce poate face un om obișnuit nu are vreo importanță în schema largă a lucrurilor, dar numai el poate înfăptui acele lucruri pentru care este chemat. Trebuie doar să îndrăznească. Tot individuală este și responsabilitatea libertății. Ea trebuie asumată și împărtășită prin deosebirea adevărului de minciună, alegerea binelui în locul răului și cultivarea frumosului în locul urâtului. Sunt căi la îndemâna oricui. Lumea nu ajunge la perfecțiune de pe urma schemelor grandioase. Poate fi doar îmblânzită, parțial, prin forța de iradiere a propriilor încercări și convingeri. Fii un om de ispravă, este mult mai la îndemână decât o umanitate perfectă. Cine ține neapărat să o creeze ajunge în cele din urmă să fie părtaș la suprimarea oamenilor de ispravă.
În prezent renaște totalitarismul, într-o formă mult mai insidioasă decât cel comunist. De această dată se înscăunează în numele democrației. La fel ca bolșevismul invocă pretexte științifice și agită flamura progresului, emancipării și egalității. Toate formele de libertate create de civilizația occidentală – economică, a cuvântului, de asociere, de conștiință – sunt în reflux. Ideologii care exaltă arbitrariul și spiritul de turmă călăuzind organizații desprinse de națiuni și cetățeni erodează temeinic cea mai avansată civilizație din istorie. Țara noastră este și ea afectată. Încercările vin din mai multe direcții.
Subminarea democrației de către elite politice, birocratice, mass-media și tehnologice opuse libertății și autodeterminării indivizilor și națiunilor.
Slăbirea națiunilor și culturilor occidentale prin import deliberat de populații ostile.
Culpabilizarea, marginalizarea și în ultimă instanță distrugerea creștinismului.
Culpabilizarea omului la nivel de specie și aducerea cetățeanului la bunul plac al statului și amatorilor de inginerii sociale, prin perpetuarea mitului unei încălziri globale cu efecte catastrofale sau fără precedent.
Culpabilizarea și privarea de libertăți în numele siguranței epidemiologice.
Instituirea unei sclavii sexuale prin care ființa umană se supune instinctelor, glorifică desfrânarea și crează identități fictive.
Cultivarea amneziei istorice, urâtului, superficialului și derizoriului în gândire, artă, modă și cultura populară.
Idealizarea socialismului și reciclarea ideii comuniste împreună cu discreditarea capitalismului și valorilor care au însuflețit generațiile din trecut.
Marx a profețit o revoluție comunistă în inima Occidentului aflat în plin avânt capitalist, dar diavolul din istorie s-a arătat a fi mai iscusit. Revoluția s-a produs la periferie și în două etape distincte. La început în imperiul semifeudal al Rusiei mai mult asiatice decât europene și câteva decenii mai târziu în imperiul semifeudal din Orientul Îndepărtat. Rusia sovietică a instaurat comunismul în toate țările din estul Europei, a întreținut conflicte armate în Africa, Asia și America Centrală în timp ce agenții ei s-au infiltrat și au poluat întreaga țesătură instituțională a Occidentului: structuri guvernamentale de vârf, intelectualitate, sindicate, presă, cinematografie, universități, așa-zisa mișcare pentru pace finanțată și coordonată de la Moscova. În acest răstimp Mao reușea performanța de a căsăpi mai mulți conaționali decât orice altă dictatură pe timp de pace, perpetuând starea cronică de sărăcie și subdezvoltare a țării. Apoi au venit 1989 și 1991 și s-a pus în mișcare scrânciobul istoriei. Rusia a început să coboare trasă în jos de un sever declin economic, militar și demografic, iar China a început să urce. În numai trei decenii a reușit să devină o superputere cu anvergură globală după renunțarea la marxismul de manual și adoptarea unui sistem economic cu caracteristici capitaliste, dar complet subordonat partidului comunist. Pentru prima oară în istorie China iese din coconul ei și încearcă să-și extindă dominația asupra întregii lumi, într-un moment când Occidentul se găsește rupt în două datorită unui război civilizațional intern. Se mistuie într-o ură de sine asimilată temeinic și transfigurată în penitență obligatorie pentru păcate reale sau imaginare din trecut.
La mai mult de un secol și jumătate după incepție o idee proastă a germinat rapid și s-a diversificat în miriade de ipostaze, răspândindu-se necontenit până când a ajuns să se infiltreze hotărâtor în mintea omului occidental. Ideea comunistă s-a insinuat atât de cuprinzător încât cu greu mai poate fi deslușită în țesătura atâtor straie diferite. A devenit poliesterul din care se confecționează toate conceptele la modă și, la fel ca în industria textilă, nu apare îndeobște în stare pură ci în varii concentrații. Efectul? Ni se răpește libertatea și cuprinși de amnezie, din comoditate sau indiferență, consimțim să ne umplem garderoba cu cămăși de forță mătăsoase și multicolore.
Civilizația occidentală a creat o afluență materială de neînchipuit în trecut. A făcut posibile condiții de viață, siguranță, de mobilitate geografică și socială, șanse de afirmare și împlinire umană inimaginabile altădată. Nu în folosul privilegiaților, ci pentru marea majoritate a oamenilor. Totul este de dată foarte recentă raportat la vechimea lui Homo Sapiens și s-a produs într-o descătușare de energie și creativitate unică în istorie. Cu toate acestea pericolul de a pierde actualul moment de excepție și al recăderii într-un alt ciclu de servitute este iminent.