Scurtul drum al luminii către întuneric - episod 3

Singura carte în română despre maladiile lumii contemporane. Interesul editurilor de a o publica? Inexistent.

Lumea-ntreagă e-o calamitate

- Robinetul cu climă -

Există și corectitudine politică variabilă, schimbătoare în timp astfel încât exact opusul a ceea ce era ieri ferm stabilit devine astăzi literă de lege. Impresionează cu oamenii ei de știință ieșind ca spiridușii din lampa lui Aladin și funcționează pe principiul robinetului înlocuit de tija levier: când împinsă complet într-o parte curge apă rece, iar la capătul opus fierbinte. Însă această instalație distribuie climă, nu apă. Ba rece ca gheața timp de 15-20 de ani, ba apoi fierbinte până la loc comanda. Pentru izbăvire trebuie să vă mutați într-o peșteră neutră carbonic unde veți fi inspectat de un caloriferist atestat de ONU pentru a constata penitența. Dacă totul e în regulă ar putea da și drumul la conducta cu climă potrivită, nici prea-prea nici foarte-foarte.

- Scribi, profeți și templul încălzirii globale -

Vă aduceți aminte de cea mai celebră știre din presa post-decembristă? “Eveniment senzațional la Pașcani, o găină a născut doi pui vii!”

Acum să presupunem că așa ceva ar fi rostogolit periodic și în diferite variante de presa internațională. Bineînțeles că nu ar fi posibil fără acoperire din partea oamenilor de știință cu studii serioase în domeniul galinaceelor sau cel puțin cu expertiză adiacentă (gospodine, bucătari). Să ne imaginăm formarea unui consens științific până sus de tot la o comisie ONU specializată în cercetarea globală a viețuitoarelor cu pene. Acolo se stabilește că găina a deraiat de la felul ei natural și a intrat pe o cale evoluționară anormală și curând ireversibilă, datorită influenței factorului antropogenic. Concret, găina a început să dezvolte caracteristici umanoide de pe urma unui îndelungat proces de mimetism datorat ținerii în captivitate timp de milenii. Subjugarea impusă de om a denaturat sărmana pasăre. Remediul nu poate fi altul decât eliberarea din coteț și întoarcerea în natură, la starea ei originară de libertate strămoșească înainte de domesticirea abuzivă din negura timpului.

În concluzie omul trebuie să redea găina habitatului ei natural, altfel incidentele raportate de presă vor deveni regulă și imposibil de remediat. Mai avem doar doisprezece ani până când găina elvețiană va naște pui cu ceas marca Piaget legat de gheruțe, iar dacă nu facem totul, ne asigură experții, atunci găina din Africa subsahariană va da naștere la pui fripți. Trebuie să luăm măsuri urgente!

Istorioara de mai sus nu este altceva decât o analogie la un fenomen real. Știți ce pericol iminent ne pândește și cum avem periodic doar câțiva ani la dispoziție pentru reglarea termostatului global, dacă dorim să evităm apocalipsa. Presa își face datoria cu conștiinciozitate, anunțându-ne la fel de periodic varianta climatică a găinii care naște pui vii. De această dată e vorba despre temperatura dintr-un loc sau altul, invariabil mai mare decât în rest. Locurile cu temperaturi record sunt atât de numeroase încât a devenit cu neputință de găsit o bucată de planetă care să nu fie mai înfierbântată decât restul.

• 2013 – Marea Britanie se încălzește mai rapid decât media

• 2013 – Oceanul Pacific se încălzește de 15 ori mai repede decât înainte

• 2014 – Golful Maine se încălzește mai repede decât 99% din oceanele lumii

• 2015 – Islanda se topește atât de repede încât pur și simplu pare de pe altă lume

• 2017 – Oceanul Indian se încălzește mai repede decât altele

• 2017 – Lacul Tahoe se încălzește de 14 ori mai repede decât media

• 2018 – Adirondacks se încălzește mai repede decât media globală

• 2018 – China se încălzește mai repede decât media globală

• 2019 – Canada se încălzește de două ori mai rapid față de rata globală

Să menționăm și o știre în contrast cu avalanșa de medii la întrecere din cursa temperaturilor globale. Prima săptămână a lunii aprilie din 2019 s-a caracterizat prin temperaturi mult mai scăzute decât normal, cu ninsori, grindină și furtuni severe. Până aici nimic deosebit, dar nu s-a întâmplat în Europa sau România ci în Arabia Saudită. A nins și a căzut grindină cât mingea de tenis. Cele mai multe ninsori s-au produs în regiunea munților Hijazi. Imaginați-vă șosele înghețate într-o țară deșertică.

Cultura de viță de vie din Burgundia a fost puternic afectată în doi ani consecutivi recenți datorită înghețului de primăvară. Într-un articol de la începutul lunii mai 2016 o publicație americană dedicată vinurilor și culturii de viță de vie menționează un frig atât de puternic încât producătorii viticoli au aprins focuri în vie pentru a proteja recolta. “Doamna Caroline Parent-Gros de la domeniile viticole AF Gros din Pommard a declarat: ‘Nu am mai avut un astfel de îngheț din 1981, iar consecințele ar putea să se facă simțite nu numai asupra recoltei din 2016, dar și asupra celei din 2017.’ Mugurii de viță de vie din zonele Mâconnais și Pouilly-Fuisse au fost atât de grav afectați de grindină încât unele podgorii estimează o pierdere aproape totală.”

Înghețul din aprilie 2017 a fost documentat de televiziunile France 3 și Euronews. S-a estimat că întreaga producție viticolă din Bordeaux până în Alsacia ar putea atinge un minim istoric. Ministrul francez al agriculturii a declarat că prognoza pentru recolta din acel an prevedea o scădere de 16%, însemnând o recoltă sub media a cinci ani precedenți și mai mică decât cea din 1991, alt an de asemenea serios afectat de îngheț. Tot în 2019, în luna aprilie, a nins intens la muntele Hermon din Israel. Temperaturile au scăzut în zonele din nord și centru și s-au înregistrat furtuni, grindină și ploi abundente. În aprilie 2021 s-a lăsat din nou iarna pe muntele Hermon.

În Australia au fost anunțate câteva zile cu temperaturi neobișnuit de scăzute pentru luna mai 2019. Un front de aer antarctic urma să producă furtuni, grindină și pe alocuri căderi de zăpadă. Sydney a trecut de la 23°C la 9°C, Melbourne de la 19°C la 8°C, Brisbane de la 26°C la 9°C, iar în capitala Canberra s-a prognozat o scădere simbolică de la 17°C la -1°C. Un site meteorologic pentru fermierii australieni confirmă frig neobișnuit și zăpadă din abundență în sud-est.

Zăpada a revenit la început de mai și în Carpații ucraineni, la fel cum iarna s-a întors și în Banatul muntos. „Când credeam că nimic nu mai poate sta în calea verii, a nins pe Semenic, ba chiar și la Văliug. Vremea capricioasă a stabilit astfel un nou record: pentru luna mai zăpadă la Văliug și o minimă de 5 grade… Și cînd te gândești că la 1 Mai se dădea drumul sezonului estival.” — Banat FM, 7 aprilie 2019

Mai 2019 a consemnat cele mai intense ninsori din Minnesota în ultimii 117 ani pentru această perioadă. În Duluth s-a acumulat un strat de zăpadă de aproape 30 centimetri; statul Colorado a fost afectat de temperaturi scăzute și ninsori abundente. La mijlocul aceleiași luni a nins abundent și în insula Corsica din marea Mediterană. În 6 ianuarie 2021 s-au înregistrat -34,1°C în Pirineii catalani, cea mai scăzută temperatură din Spania consemnată vreodată de biroul meteo național.

Sfârșit de iulie 2021: temperaturi extrem de scăzute și ninsoare în trei state din sudul Braziliei. În statul Santa Catarina se înregistrează -7,8°C, iar cel puțin treisprezece orașe din statul Rio Grande do Sul raportează ninsori abundente și viscol. Meteorologii de la agenția braziliană MetSul au avertizat cu puțin timp înainte asupra înaintării neobișnuite a unui val de aer rece antarctic, pe fondul unui curent de aer meridional slab. Mini-iarna braziliană a fost precedată de căderi de zăpadă în Argentina la mijlocul lunii iunie.

Arabia Saudită, Franța, Israel, Australia, Ucraina, România, SUA, Corsica, Spania, Brazilia reprezintă câteva instanțe de dată recentă în care natura nu cooperează cu narațiunea. Pentru a afla despre asemenea incidente e nevoie să căutați în presa locală sau publicații obscure, deoarece scribii din presa de largă expunere și distribuție ocolesc veștile de la capătul incorect politic al termometrului.

Cultul apocaliptic al încălzirii globale cunoaște doi mari profeți. Primul, a cărui stea a cam apus în ultimul timp, este vicepreședintele Al Gore. Roger Revelle și David Keeling au documentat în deceniul 1950 creșterea concentrației de dioxid de carbon din atmosferă și au ajuns la concluzia că ar putea avea un impact asupra climei. Al Gore a fost unul dintre studenții lui Revelle la cursurile sale de climatologie. James Hansen a început să lucreze în 1967 la Institutul Goddard pentru Studii Spațiale (GISS) din cadrul NASA, ocupându-se printre altele de modelări climatice. Temperaturile urmau un trend ascendent de la începutul anilor 1960, iar mișcarea ecologistă a căpătat avânt după 1980. Hansen, ajuns la conducerea GISS, a extrapolat două decenii de încălzire recentă și a văzut apocalipsa. În iunie 1988 a depus mărturie în fața Congresului american susținând că „efectul de seră este aici, dovezile sunt suficient de puternice”. Acela a fost anul când s-a înregistrat o puternică oscilație El-Niño în oceanul Pacific și era ușor de vorbit despre cea mai călduroasă perioadă înregistrată în scripte. Tot atunci a fost înființat IPCC, sau “Intergovernmental Panel on Climate Change”, forul suprem al ONU dedicat studierii și rezolvării noii probleme a umanității. La rândul său Al Gore a creat Comitetul pentru Știință, Tehnologie și Spațiu al Senatului american, programând inaugurarea în cea mai călduroasă zi a anului și îngrijindu-se ca geamurile să rămână închise într-o încăpere fără aer condiționat.

Revelle a trimis două scrisori către Congres în 1988, una dintre ele cu următoarea recomandare: „Părerea mea fermă este că trebuie să mai așteptăm încă zece sau douăzeci de ani pentru a fi convinși cu adevărat că efectul de seră va avea un efect major pentru ființele umane, fie în mod pozitiv sau în mod negativ.“

Însă cei doi nu mai aveau răbdare. Hansen construise deja o platformă ideologică cu alibi științific din echipa sa de la NASA. Subordonații s-au ocupat de asamblarea tuturor datelor capabile să confirme teoria încălzirii globale bazată pe dioxidul de carbon și au ignorat restul. Adepți ai acestei teorii au ajuns la mijlocul deceniului 1990 în poziții de influență și decizie în cadrul a numeroase instituții de cercetare a mediului. Ei au descoperit iute cât de folositoare sunt imaginile dramatice sau terifiante pentru strângerea de fonduri - nimic nu atrage atenția și deschide portofelul mai bine decât o criză cu natura muribundă. Organizațiile de presă au recunoscut și ele potențialul încasărilor de pe urma relatărilor eco-apocaliptice și au adoptat un criteriu pragmatic - cu cât pericolul este mai iminent, cu atât mai profitabil.

David Fenton este un nume mai puțin cunoscut. El a înființat compania de relații publice Fenton Communications ocupată cu diseminarea mesajului apocaliptic și a creat o rețea de organizații propagandistice cu poleială științifică precum RealClimate.org și IPCCFacts.org. Fenton Communications a fost suficient de influent pentru a convinge revista Time să publice pe copertă imaginea unui urs polar plutind în derivă pe un ciot de gheață, acompaniat de titlul „Fii alarmat. Fii foarte alarmat. Încălzirea globală… distruge deja planeta într-un ritm alarmant”. O astfel de manipulare emoțională are impact deoarece mulți cititori nu știu că imaginea nu înfățișează vreo tragedie, ci un ritual anual benign: urșii polari se folosesc de dezghețul sezonier pentru a călători în căutarea hranei.