Semințe sădite în decembrie

Deciziile luate recent la Vatican, în Argentina și SUA vor rodi mult timp.

Preotul Christian Olding binecuvântează un cuplu homosexual în biserica Sfântul Martin din Geldern, Germania, 2021

Sfârșitul lui 2023 a consemnat trei evenimente cu potențial deosebit pentru viitor.

Luni 18 decembrie Vaticanul a aprobat oficierea căsătoriilor homosexuale, bineînțeles cu prudență din partea preoților catolici și la discreția lor. Totul e ok atâta timp cât prudența exclude binecuvâtările sacramentale și se limitează la benedicții personale. Sună alambicat? Papa Francisc a rezolvat în mod elegant și creativ nodul gordian care se formase între insistențele activiștilor LGBT și reticența celui mai mare forum de decizie catolică. Dicasteria Doctrinei Credincioșilor este o instituție pontificală a Bisericii Catolice înființată în 1542 pentru promulgarea doctrinei catolice și apărarea Bisericii de erezii. Până recent s-a opus recunoașterii sub orice formă a uniunilor între persoane de același sex oficiate de preoți catolici.

Recenta schimbare de macaz s-a produs datorită insistenței papei Francisc. Dicasteria rămăsese singura instituție a Vaticanului mai catolică decât papa și discordanța trebuia soluționată. Dicasteria se opusese ferm în 2021, când a declarat că uniunile între persoanele de același sex nu sunt “nici pe departe similare cu intenția lui Dumnezeu pentru căsătorie și familie”. Acum a luat aminte la declarația papei Francisc din 2013, când revista Time l-a desemnat personalitatea anului - “Cine sunt eu să judec?” - și acceptă spășită progresul.

Cu măsură, așa cum stă bine unei instituții eminamente conservatoare. Căsătoriile între homosexuali nu pot fi în continuare oficiate sau binecuvântate de preoți, dar dacă ei doresc să își exprime gratitudinea față de relații personale care "se pot maturiza și crește într-o credință față de Evanghelie” atunci sunt bineveniți să menționeze această încurajare. În biserică. Democratizarea catolicismului este un slalom dificil, dar iată că un papă vizionar introduce progresul treptat și părintește într-o instituție prea din Evul Mediu.

Evident există și contestatari reacționari, precum numeroși membri ai clerului din Polonia, Ungaria, SUA, Australia, sau diverse țări africane. Ei apelează în continuare la termeni desueți precum “moralitate“ sau “păcat”. Viitorul nu se lasă totuși intimidat și răspunde prompt. “Noua declarație a Vaticanului este un pas uriaș înainte pentru preoțimea dedicată persoanelor LGBTQ+“ a spus reverendul american James Martin. “Furnizează linii directoare și lasă multe la latitudinea preotului. Este un cadou pentru catolicii LGBTQ și documentul reprezintă o binecuvântare.“ Sau directorul executiv al grupului LGBTQ+ DignityUSA, care a salutat decizia precizând că multe rămân de făcut pe mai departe. “Suntem îngrijorați că identitățile noastre vor continua să fie percepute drept ‘scandaloase’”.

Nu ar trebui. Fereastra Overton s-a deplasat în direcția dorită și acum indică gradația “acceptabil”. Căsătoria homosexuală a devenit acceptabilă la nivelul oficial al catolicismului, cu limitările de etapă. Urmează restul etapelor și parcursul implacabil de la “rațional“ către “popular“ cu sosirea la destinația “legal“. Consecințele acestei strategii se anunță monumentale, nu în ultimul rând un conflict care nerezolvat poate duce la război civil sau chiar schismă în sânul Bisericii catolice. Miza constă în spiritul unei instituții ce păstorește 1,2 miliarde de suflete.

Javier Milei, noul președinte al Argentinei, a anunțat pe 20 decembrie un plan de reforme economice care au pus pe jar lumea bună și ne-extremistă. “Semnez un decret urgent care va demara procesul de dereglementare economică de care Argentina are atâta nevoie.” Cuvântul “dereglementare“ îi aruncă în convulsii pe vampirii etatiști, la fel ca usturoiul sau lumina zilei pe vampirul comun fără pretenții politice. Măsurile anunțate vizează pregătirea tuturor companiilor de stat pentru privatizare, eliminarea subvențiilor guvernamentale pentru chirii, dereglementarea pieței firmelor care furnizează servicii de conectare la internet, devalorizarea monedei naționale cu 50%, restrângerea subvenționării combustibilului și transportului în comun, măsuri de dereglementare a turismului, industriei farmaceutice, producției de vinuri, comerțului exterior și eliminarea legii care permite statului să impună prețuri minime, maxime și marje de profit pentru mărfurile și serviciile oferite de companiile private.

”Bogat ca un argentinian” era odată o expresie larg răspândită în America de Sud; sau Argentina potencia. La sfârșitul secolului XIX se formase un consens în rândul economiștilor occidentali: Argentina, țara argintului, are în față un viitor de aur. Predicția s-a împlinit, până la mijlocul secolului trecut economia argentiniană crescuse în medie cu 5% anual. Avea cel mai mare venit pe cap de locuitor din lume, susținut de o rezervă aparent infinită de resurse naturale, materii prime și de exporturi copioase de carne, cereale și marochinărie. La sfârșitul celui de-al doilea război mondial pesoul argentinian era considerat cea mai stabilă monedă din lume alături de lira sterlină și dolarul american. Tot atunci țara devenise destinația preferată pentru numeroși emigranți din Italia, Spania și Germania în căutare de oportunități economice inexistente în locurile de baștină. Argentinienii șofau mai multe mașini decât francezii, aveau mai multe linii telefonice decât japonezii și în Buenos Aires exista una dintre cele mai largi rețele de metrou din lume.

Declinul vechi de decenii a început odată cu generalul Juan Domingo Peron, președinte din 1946 până la răsturnarea din 1955 și din 1973 până la decesul din 1974. Peron le-a promis compatrioților a treia cale - nici capitalism, nici socialism - și le-a servit ruinarea a ceea ce aveau plus o fundație solidă pentru mizeria economică a deceniilor următoare. Risipa a devenit principiu de stat. Cheltuielile guvernamentale s-au triplat până în 1949, iar numărul angajaților la stat se dublase în 1955. Au fost ridicate bariere tarifare pentru ”protejarea economiei”, s-au tipărit bani pentru acoperirea din nimic a deficitului bugetar, s-a facilitat o inflație galopantă și s-a recurs la retorică triumfalistă și inculcarea mentalității de asediat în același timp, pentru fabricarea argentinianului susținător al unei politici interne bune dar sabotată la tot pasul de străini hulpavi și răi. Sună cunoscut?

Cu toate acestea datoria externă a țării se ridica în 1967 la numai 8 milioane dolari americani. Actualmente a ajuns la 323 miliarde. Toate guvernările ulterioare (inclusiv junta militară din perioada 1976-1983) s-au distins prin contractarea de împrumuturi din ce în ce mai mari, investiții păguboase și corupție endemică. Rentabilitatea economică din sectorul privat și de stat s-a degradat continuu, iar acum 40% din populație trăiește în sărăcie și inflația anuală a ajuns la 160% în noiembrie 2023.

Se poate totuși ca încercarea lui Milei de a scoate țara din impas să nu aibă sorți de izbândă. Măsurile propuse ar trebui validate în parlament, unde forțele politice aliate cu Milei sunt minoritare, iar liderii sindicali și-au anunțat opoziția și pregătesc proteste în stradă. Milei poate impune reformele anunțate prin decret prezidențial, dar va fi contestat la tribunal. În orice caz are nevoie de susținerea continuă a electoratului majoritar care l-a propulsat în funcția de președinte. Cum va reacționa acesta la concedierea potențială a 5.000 de angajați guvernamentali, anunțată pe 27 decembrie? Va fi revizuită necesitatea tuturor amploiaților la stat aduși în 2023 și vor rămâne doar cei cu adevărat utili. Reforma concretă va crește în amploare și statornicia doritorilor de reforme va fi pusă la încercare.

Milei are în față un drum lung și dificil. Spre deosebire de Francisc el încearcă o întoarcere la fundamente viabile. Roadele papei se arată clar, cele ale conaționalului său urmează, iar contrastul ne va cere să răspundem din nou la o veche întrebare: cât de mult să-i dăm Cezarului fără a-l încuraja să devină tiranic?

Judecătorii curții supreme din Colorado au decis pe 19 decembrie, în urma unui vot încheiat cu scorul de patru la trei, că Donald Trump este un “insurgent” și în consecință i-au interzis să participe la alegerile primare ale partidului Republican care se vor ține în acest stat pe 5 martie 2024. E vorba despre alegerile interne ale partidului Republican ce vor avea loc în toate statele americane pentru a desemna candidatul la alegerile prezidențiale de anul viitor. Chiar dacă devine candidatul Republican, în virtutea performanței din restul statelor, Trump nu va avea voie să candideze în Colorado pentru funcția de președinte al SUA. Așadar o dublă interdicție.

Decizia a fost justificată prin invocarea secțiunii trei a amendamentului 14 din constituția Statelor Unite. Acest amendament a fost adoptat în 1868, după războiul civil, secțiunea trei având rolul de a-i împiedica pe cei care făcuseră parte din armata sau structurile politice sudiste să mai dețină funcții în aparatul de stat federal. Partea relevantă stipulează astfel:

Nicio persoană nu poate fi senator sau reprezentant în Congres, sau elector al președintelui și vicepreședintelui... care, după ce a depus anterior un jurământ ca membru al Congresului sau ca ofițer al Statelor Unite... să susțină Constituția Statelor Unite s-a implicat în insurecție sau rebeliune împotriva acestora, sau a acordat ajutor sau alinare dușmanilor acestora.

Persoana vizată, Donald Trump, a fost astfel încadrată ca autor al unui delict pe care nu l-a comis, de incitare la răsturnarea ordinii constituționale. E vorba despre mulțimea care s-a adunat și a intrat în clădirea Congresului pe 6 ianuarie 2021 creând haos pentru o zi. Durata nu are importanță, însă contextul și realitatea acelei zile au. O insurecție presupune arme de foc și confruntări intense cu forțele de ordine, însă mulțimea nu era înarmată, nu a fost împiedicată să între în clădire, iar confruntările violente care s-au produs au fost sporadice și de intensitate redusă. În acea zi au murit patru participanți la manifestație - doi de infarct cardiac, o femeie de 34 ani datorită unei supradoze de amfetamine, altă femeie împușcată de un polițist - și nimeni din rândul forțelor de ordine. Polițistul Brian Sicknick a decedat la opt ore după răzmeriță în urma unui infarct, iar alți patru s-au sinucis în săptămânile și lunile următoare.

Trump a ținut un discurs mai devreme în acea zi și i-a îndemnat pe susținătorii săi să protesteze în mod pașnic la adresa Congresului pe cale să ratifice înfrângerea din alegeri. Ar fi fost mai prudent să se abțină, în acest fel a furnizat un pretext pentru acuzația de incitare la insurgență populară. Întemeiată sau nu, această acuzație persistă de atunci și a polarizat opinia publică americană. Implicarea sistemului de justiție în această chestiune nu este abuzivă în principiu, dar felul ales este profund partizan.

Cea mai bună modalitate ar fi fost un proces public într-o curte cu jurați. Părțile în dispută ar fi prezentat dovezi, interogat martori și argumentat cât de convingător posibil, lăsându-i pe jurați să formuleze un verdict. Ar fi fost măcar un demers transparent, în spiritul justiției deliberative cu ușile deschise urmărind imparțialitate. Modalitatea aleasă în Colorado a fost însă diametral opusă. Curtea supremă a acelui stat s-a întrunit în spatele ușilor închise și a procedat ca orice congregație judecătorească aservită: concluzia formulată și pedeapsa pronunțată au fost unilateral favorabile patronilor politici.

Statul Maine a adoptat aceeași formă de linșaj pe 28 decembrie, când Shenna Bellows, deținătoare a funcției de Secretar de Stat și afiliată partidului Democrat, a anunțat că Trump va dispare și de pe formularele de vot din Maine, datorită rolului său în tulburările din 6 ianuarie de “organizator de insurecție”.

Nu mai este vorba despre cazuri izolate de partizanat, se întrevede o strategie dirijată. Un partid politic major a decis să-și asigure continuitatea la guvernare prin metode radicale. Nu este prima tentativă în acest sens, doar cea mai intruzivă deocamdată. Curtea supremă a fost solicitată de echipa Trump să își spună părerea, în speranța că va respinge pretextul pentru descalificarea candidaturii sale. Indiferent dacă va prelua sau nu acest caz, eventual în regim de urgență, răul nu va fi fost zăgăzuit. S-a trecut Rubiconul pe teritoriul republicilor bananiere. Confirmarea a venit pe 30 decembrie când ICE (departamentul federal responsabil de imigrație și protecția granițelor) a anunțat că va emite cărți de identitate tuturor imigranților ilegali din SUA, iar Biden l-a avertizat personal pe guvernatorul Republican al statului Texas să nu pună în aplicare legea recent votată care împuternicește autoritățile locale să-i aresteze, dea în urmărire penală sau deporteze pe imigranții care sosesc ilegal din Mexic. Partidul Democrat a oficializat importul de votanți străini care să-l mențină la putere ad infinitum.

Acest partid a devenit, după ani și ani de progres către un orizont totalitar, o instituție antiamericană și astfel antinațională. În consecință SUA se află acum într-un război civil care va hotărî soarta republicii părinților fondatori. Miza o reprezintă din nou supremația principiului sclaviei sau al libertății, de această dată în context postmodern. Rezultatul acestui conflict existențial, indiferent de formele următoare, va influența profund și soarta “lumii libere”. Sintagma ajunsă relicvă poate fi reafirmată și reînsuflețită. Primul pas constă în recunoașterea faptului că ne aflăm pe picior de război. Cel puțin să acceptăm realitatea și să evadăm din globul iluziilor; să renunțăm la instinctul toleranței sinucigașe.

În aceste trei evenimente sunt amorsate tensiunile definitorii pentru viitor. Practici, tradiții și concepte viabile necesare pentru conviețuirea susținută de valori creștine, ale antreprenoriatului liber și guvernării imparțiale au ajuns proscrise. Recuperarea lor a devenit un imperativ civilizațional.

Susțineți PERISCOP cu o donație la alegerea dumneavoastră. O astfel de contribuție ajută mult. Datele pentru virament bancar:

Raiffeisen Bank S.A.
Borcean Emil
Cod IBAN: RO13 RZBR 0000 0600 1987 0221

(necesar numai dacă donați dinafara României)
Cod BIC: RZBRROBU

Mulțumiri deosebite și reveniți.