Tineri frumoși și liberi
Convingerile lor conturează un viitor din trecutul totalitar.
Peter Boghossian a predat filozofie timp de zece ani la Portland State University. Domeniile sale de interes sunt gândirea critică, pedagogie, scepticism științific, ateism și metoda socratică. A scris cărțile „A Manual for Creating Atheists” și „How to Have Impossible Conversations: A Very Practical Guide”, a doua împreună cu James Lindsay. Se recomandă drept un „liberal tradițional” critic față de cultul woke.
Boghossian folosește termenul „epistemologie stradală” pentru a descrie metoda sa de conversație ad-hoc prin care îi provoacă pe interlocutori la o examinare logică a convingerilor pe care le profesează. A vizitat România în 2022 și a stat de vorbă cu tineri din Cluj. O fată născută după 1989 i-a spus că în comunism a fost predominant bine deoarece toată lumea avea slujbă, locuință, de mâncare și țara nu avea datorii.
Altă fată știe că Trump a fost rău și Biden e foarte bun, dar nu poate spune exact de ce.
Următoarea înregistrare este un exemplu de „epistemologie stradală”. Cinci tineri români pornesc de la o stare neutră pe un spectru de șapte linii trasate pe asfalt, de la stânga la dreapta: deplin de acord, de acord, oarecum de acord, neutru, ușor în dezacord, nu sunt de acord, dezacord total. Boghossian enunță tema, în acest caz „nu ar trebui să judecăm alte culturi”. Toți tinerii se mută pe linia corespunzătoare opiniei „de acord”. Moderatorul începe să pună întrebări care sondează alegerea participanților în situații specifice și le oferă posibilitatea de a se muta pe altă linie de opinie în urmă confruntării cu diverse consecințe reale ale opțiunii inițiale. Doi participanți rămân fideli alegerii de la început și alți trei se mută pe linii mai puțin ferme. Iată dialogul:
Dintre cei doi neclintiți pe poziția lor băiatul repetă cu emfază învățătura progresistă asimilată de pe internet, iar fata de alături îi ține isonul. Nici măcar cultura nazistă nu ar trebui judecată deoarece nu a fost propriu-zis o cultură, doar aberația unor dereglați ajunși la putere. Așadar ostilitatea față de evrei nu a fost împărtășită în mod tacit de majoritatea populației și nu a permeat adânc cultura germană.
Fata de alături nu judecă nici culturile în care fetele nu primesc educație (cel puțin nu la același nivel cu băieții). Dânsa nu se amestecă în treburili interne ale altor culturi, cum ar fi cea pakistaneză. Homosexuali aruncați de pe clădiri? Cultura celor care practică așa ceva nu are nicio vină, homosexualii ar fi trebuit să plece din timp în altă țară mai clementă, punctează doct băiatul. Barbaria practicată de ISIS este așadar legitimă.
Tinerii de mai sus pornesc cu un handicap firesc în viață la vârsta lor: sunt necopți (ca să nu spun de-a dreptul proști). Nu poți cere unui adolescent aceeași maturitate în gândire ca unui adult de 40, 50, sau 60 de ani. Dar dacă asemenea adolescenți ajung la vârste mai înaintate și tot nu s-au maturizat? Dacă o minoritate substanțială (de 30% să zicem) dintre tinerii noștri până la 25 de ani sunt la fel de necopți? Atunci viitorul arată deprimant. Ignoranța înseamnă putere, spune Orwell, iar ignoranța tinerilor este o forță destructivă amorsată pe termen lung. Ignoranța hrănește dorința de a clădi o societate totalitară în numele unui ideal sau altul. Nostalgia după Ceaușescu asezonată cu principii woke a creat premiza unei noi idolatrii.