Ucrainenii au intrat peste ruși. Ce tupeu!

De ce și ce înseamnă.

Un corp expediționar ucrainean a început o contraofensivă pe teritoriul Rusiei. Operațiunea declanșată pe 6 august i-a luat prin surprindere pe ruși. Cel puțin o mie de combatanți ucraineni (probabil mai mulți) participă la contraofensiva în urma căreia s-a reușit ocuparea provizorie a unui teritoriu rusesc pe o  adâncime cuprinsă între 10-30 de kilometri și însumând o suprafață de 450-550 km².    

Putin a trims întăriri către acest nou front inedit și stingheritor pentru Rusia obișnuită să invadeze comme d’habitude și acum gustă un pic din umilința pe care s-a obișnuit să o servească altora. Acesta ar putea fi scopul contraofensivei ucrainene în sens figurativ, dar din punct de vedere practic crează o situație în urma căreia Ucraina obține un atu pentru negocierile de pace. Este o tactică riscantă, capabilă să întoarcă foaia într-un mod precis și surprinzător, cu condiția păstrării acestei monede de schimb.

Însă vorba cântecului, ce va fi, va fi. Știm bine numai ce a fost, iar isprăvile rușilor vorbesc de la sine. Pe 8 iulie au atacat cu rachete hipersonice cinci orașe ucrainene. Au fost distruse locuințe rezidențiale, grădinițe, o maternitate, un centru universitar și unul de afaceri. Bilanț uman: cel puțin 35 de civili uciși și peste 170 răniți. Distrugerea parțială a spitalului Okhmatdyt din Kiev a încununat succesul acestui atac.   Okhmatdyt este cel mai mare spital de pediatrie din Ucraina, specializat în tratamente împotriva cancerului și transplant de organe pentru copii. O aripă a spitalului a fost complet distrusă, iar alta a luat foc. Rusia s-a spălat pe mâini susținând că de vină sunt ucrainenii, care au îndrăznit să contracareze cu rachete de intercepție; o rachetă de-a lor proastă a nimerit spitalul, pe când rachetele rusești deștepte și pline de compasiune ocolesc astfel de ținte.    

Ar fi o explicație credibilă, dar isprăvile anterioare spun altceva:

• Pe 6 septembrie 2023 rușii au ucis 16 civili și au rănit alți 31 în orașul Kostiantynivka din estul Ucrainei în urma unui atac cu rachete balistice.

• În martie 2022 rușii au bombardat cu rachete orașul Mariupol din regiunea Donețk și au omorât 1348 de civili, conform estimării ONU, dintre care 600 se adăposteau într-o sală de teatru; o maternitate și un spital pentru copii au fost de asemenea lovite.

• În aceeași lună și an rușii au bombardat orașul Cherniv și, conform organizației Human Rights Watch, au ucis 17 civili așteptând la coadă pentru pâine. Două spitale din Izyum au fost parțial distruse cu altă ocazie. Stația de tren din Kramatorsk a fost lovită de o rachetă rusească în aprilie 2022 și 50 de călători au fost uciși. Altă rachetă a lovit, în august, stația de tren din Chaplyne.

• Zonele rezidențiale au fost bombardate în mod predilect. Să ne amintim de Dnipro, unde un bloc de apartamente cu 1700 de persoane a fost lovit de o rachetă în ianuarie anul trecut. Rezultatul? 45 de civili confirmați morți înainte de finalizarea operațiunii de salvare a supraviețuitorilor, dintre care șase copii decedați. Orașul Uman, din centrul Ucrainei, bombardat pe timp de noapte în aprilie 2023: două rachete rusești au omorât zeci de locatari ai unui bloc de nouă etaje, printre care copii și o bătrână în vârstă de 75 ani.

Catastiful rusesc este mai cuprinzător, dar acum nu strică să observăm o ciudățenie: incursiunea ucraineană pe teritoriul Rusiei nu a fost precedată și nu este acompaniată de terorizarea și suprimarea populației civile. À la guerre comme à la guerre, totuși unii combatanți nu se dedau la atrocități. Contrastul de atitudine într-o asemenea situație extremă este imposibil de ignorat, indiferent cum alegeți să îl justificați.

Occidentul comite un seppuku sfâșietor (dar nu ireversibil), pe când Rusia continuă tradiția de criminal în serie. Diferența dintre vocația și tradiția acestor entități este enormă. Ironia sorții constă în faptul că acest contrast a devenit de neignorat datorită emancipării unui fost satelit de stăpânul său tradițional. Emanciparea ucraineană față de Rusia reafirmă o realitate imemorială: libertatea este un lux tranzitoriu pentru care trebuie să lupți constant.

Demnitatea se clădește pe această fundație, pe când lipsa ei facilitează căderea în autocompătimire și defetism. Ucraina posedă voința de a supraviețui și oferă o lecție pentru Occident în răspăr subtil cu atracția oficială dintre ambele părți.

Supraviețuirea exemplificată de Ucraina are un ecou dincolo de geopolitica momentului, rezonează existențial pe tărâmul ideilor și aspirațiilor pentru libertate în cel mai generic sens posibil.