Vrem droguri, nu catedrale!
Noul strigăt de luptă al progresistului român.
Realitatea sordidă a drogurilor s-a manifestat din plin în ultima vreme. Un tânăr de bani gata în vârstă de 19 ani a intrat cu mașina într-un grup de alți tineri pe șoseaua dintre Vama Veche - 2 Mai, omorând doi și rănind trei din grupul de opt persoane. Cu numai câteva ore înainte de accident poliția găsise droguri în acea mașină, dar nu l-a reținut pe șofer. Testul făcut după accident a arătat că șoferul se afla sub influența a trei feluri de substanţe halucinogene. Vlad Pascu, autorul accidentului, figura în arhiva DIICOT cu două dosare penale pentru deținere de droguri, unul deschis pe când avea doar 13 ani. Incompetența poliției s-a dovedit la fel de criminală ca mania făptașului.
Directoarea liceului I. L. Caragiale din București s-a arătat exasperată de proporțiile atinse de acest flagel printre elevi, de părinții care se opun testării antidrog a odraslelor și de paza complet inadecvată a perimetrului școlar. Locuitorii din centrul capitalei sunt la rândul lor exasperați de creșterea numărului de toxicomani și de incidentele violente pe care aceștia le provoacă: vandalism, agresiuni asupra locatarilor, trafic și consum de droguri în văzul tuturor. Din nou poliția este acuzată de pasivitate.
În acest răstimp progresistul se întreabă și frământă: oare ce este mai bine pentru criminal? Este un tic mental definitoriu.
S-a înfiripat astfel un curent de opinie reprezentat printre alții de doamna expert Ana Otilia Nuțu. Dânsa a ajutat-o pe Monica Macovei în timpul campaniei prezidențiale din 2014 și ulterior a devenit expert asociat la Expert Forum pe probleme de energie și infrastructură, plus proiecte de consultanță pentru Banca Mondială privind reforma administrației publice. Într-o pledoarie indignată pe Facebook ea solicită toleranță față de tinerii dependenți de droguri.
Consumul de droguri și implicit drogurile nu trebuie incriminate deoarece poliția este prea coruptă pentru a acționa echitabil în mod consecvent.
Chiar dacă ar acționa astfel consumul de droguri reprezintă o formă necesară de libertate personală. „Zeci sau sute de vieți de studenți și tineri care trag un joint la o petrecere fără să deranjeze pe nimeni” riscă să fie deraiate prin stigmatizare…
… asemeni testelor de virginitate din alte țări, unde femeia este supusă unor verificări umilitoare.
Așadar nu putem și, chiar dacă am putea, nu trebuie. Neputința practică și imperativul teoretic al libertății se împreunează într-o realitate a dorinței decuplată de consecințe.
În primul rând testarea pentru consumul de droguri nu echivalează cu un test de virginitate. Pierderea virginității afectează doar persoana în cauză, pe când drogurile nu îl afectează numai pe consumator, produc victime aleatorii. Rezultă în acțiuni haotice sau violente ale drogomanului, care provoacă schilodirea sau pierderea vieților altora. Apoi ce ne facem cu drogomanii care nu sunt în școală, sau sunt eventual mai în vârstă? Demnitatea lor nu merită protecție? Ar fi cam discriminatoriu... madam Nuțu rămâne datoare cu un proiect de aministie larg democratic, ca de la expert la tagma amatorilor.
Ce rămâne de făcut? USR Tineret are o idee, să dezincriminăm posesia de droguri pentru uz personal. Statul să prevină și să amelioreze prin informarea și susținerea consumatorilor. Avem nevoie de un consum responsabil, nu de amenzi sau alte pedepse. Statul să aibă grijă de nevoile cetățenilor și să le administreze ca un părinte înțelept. Implicarea poliției și a sistemului de justiție este retrogradă și nu poate împiedica voința de a se droga a milioane de români. „E momentul să renunțăm la prohibiția drogurilor și să ne îndreptăm către modele de dezincriminare deja dovedite ca fiind succese răsunătoare.”
Vancouver aplică rețeta propusă de USR și alții de peste două decenii, cu rezultate răsunătoare. În 2001 s-au înregistrat 147 decese cauzate de consumul de droguri și drept răspuns primăria orașului a schimbat strategia de confruntare a acestei probleme. Au fost create locații de injectare în condiții de siguranță unde toxicomanii se puteau droga într-un mediu curat și supravegheat de personal sanitar, pentru a combate bolile infecțioase și supradozele. Strategia a fost numită de “reducere a riscurilor“ și la nivel declarativ “nu tolerează folosirea drogurilor ilicite“, ci “acceptă faptul că stupefiantele sunt și vor fi consumate – și acceptă nevoia de minimalizare a daunelor produse la adresa comunităților și indivizilor.“
“Reducerea riscurilor“ a însemnat o declarație de capitulare în urma căreia consumul de droguri poate fi cel mult administrat, nu soluționat. De aici rezultă imediat și acceptarea intoxicării ca act neutru moral, sau drept caracteristică personală oarecare. Eforturile administrației publice s-au concentrat pe îmbunătățirea accesului la droguri și evitarea facultăților de analiză rațională. Graficul următor prezintă rezultatul noii politici:
Autoritățile din Columbia Britanică se simt încurajate de aceste statistici și au plusat. Începând din ianuarie 2023 posesia de mici cantități de droguri ilegale nu mai este ilegală pentru persoanele de 18 ani și mai în vârstă. Este vorba despre un proiect pilot aprobat de guvernul Trudeau, care va dura trei ani și în cadrul căruia 2,5 grame de opioide (incluzând heroină, morfină și fentanil), cocaină, metamfetamină și ecstacy pe cap de locuitor au trecut în legalitate. Proiectul a fost întâmpinat cu satisfacție de unii, ca fiind un pas în direcția cea bună, și critici de alții: de ce o asemenea cantitate minusculă? Așa cum a subliniat Lisa Lapointe, medicul legist șef al provinciei, această decriminalizare nu va micșora numărul de decese; numai un acces larg și sigur coordonat de guvernul provincial poate realiza acest deziderat. Una peste alta comerțul și traficul de droguri rămân ilegale la ora de față, dar posesia în limitele legii nu. E ca și cum ar ploua o dată pe lună cu cantitatea aprobată iar restul ține de capriciile naturii. Există această credință că traficul și consumul de droguri vor descrește deoarece pofta umană poate fi administrată în mod judicios de experți și birocrați. Stă chezășie experiența anterioară din numeroase alte domenii.
Printre cele mai restrictive țări față de consumul de droguri există dictaturi ca Iran, China și Coreea de Nord, state autoritare ca Singapore, Malaiezia, Indonezia și democrații ca Suedia și Japonia. Intoleranța față de acest flagel nu înseamnă o predispoziție către un temperament neomenos. La origine se află recunoașterea faptului că dependența de droguri reprezintă un act de anulare a potențialului uman. Mijloacele de combatere reflectă configurația politică și culturală a unui loc anume, dar drogurile nu fac pe nimeni mai bun, mai inteligent, sau mai atrăgător. Sunt o formă de escapism care degenerează. O majoritate democratică, a societății sănătoase, nu poate accepta un putregai elementar. Insistența contrarie culpabilizează în mod pervers, ca orice șantaj sentimental, induce nepăsare față de o degradare comună.