Apogeul democrației originale

Zarurile au fost aruncate și apoi constatate ca măsluite. Democrația nu este însă un joc de zaruri care poate fi reluat din mers.

Nu știu dacă există vreun precedent, în alt stat cât de cât democratic, pentru farsa consumată la noi: anularea primei runde a alegerilor prezidențiale după ce fusese verificată și aprobată, în timp a doua deja începuse în diaspora. Singura aberație oarecum similară s-a înregistrat în Algeria, cu ocazia alegerilor parlamentare din decembrie 1991. 232 de candidați au câștigat cu peste 50%, iar competiția vizând cele 198 de locuri nedecise a fost programată pentru 16 ianuarie 1992, între toți primii doi cu cele mai multe voturi din runda inițială. Acel vot din 16 ianuarie nu s-a mai ținut deoarece pe 11 ianuarie a intervenit stabilimentul militar printr-o lovitură de stat. Devenise clar că Frontul Islamic urma să dețină cele două treimi din parlament necesare pentru a schimba constituția țării și a transforma Algeria într-un stat islamic fundamentat pe sharia. Ca fapt divers: a urmat un război civil care a durat zece ani.

Să revenim la oile noastre. Curtea Constituțională și-a întemeiat decizia în baza unor rapoarte primite de la serviciile de informații, a contestației depusă de politicianul Cristian Terheș și a protestelor din partea unor ONG-uri scandalizate. Publicația Epoch Times a furnizat un sumar elocvent al motivațiilor CCR. Aflăm că “unul dintre candidați” și-a dezinformat alegătorii prin promovare agresivă, a exploatat în mod abuziv algoritmii platformelor de socializare și s-a bucurat astfel de un tratament preferenţial. Respectivul a încălcat egalitatea de șanse între candidați, care trebuie garantată de stat. Au fost deci grav încălcate etica și echitatea democratică. Candidatul a abuzat de tehnologiile digitale și a creat o stare de inegalitate relativ la restul competitorilor, reducându-le vizibilitatea.

Se mai fac aluzii la amestecul altor state în procesul nostru electoral, prin vectori de propagandă și dezinformare. Altă iregularitate a constat, conform propriei declarații, în finanțarea cu zero lei a campaniei sale electorale. Rezultă încălcarea principiului de transparență financiară.

Sunt așadar trei capete de acuzare: candidatul cu pricina și-a făcut reclamă într-un mod nepermis de eficient, este vârf de lance al unor interese străine și teribil de zgârcit. Primul reproș nu figurează nicăieri în constituție ca motiv de anulare a unor alegeri, al doilea nu a fost demonstrat în mod irefutabil și nu a depășit nivelul de acuzație speculativă, iar al treilea ar fi trebuit invocat imediat înainte de alegeri în sensul descalificării sale. Verificarea cheltuielilor electorale și proveniența banilor trebuie făcută din timp, pentru toți candidații; dubiile post-factum elevate la rang de contestare constituțională echivalează cu încropeală de ocazie.

Elena Lasconi și Ludovic Oban au criticat această întorsătură din condei. Nu pot decât să le apreciez luciditatea, fie și rară. Nu mă impresionează respectivul candidat, dar este cert că democrația originală inaugurată de Iliescu a germinat într-o parodie suprarealistă. Am devenit penibil de originali.

P. S.

Avocatul brașovean Eduard Jurgen Prediger a oferit cea mai bine articulată analiză a travestiului săvârșit de Curtea Constituțională. Merită citit: Anularea alegerilor prezidențiale: cine seamănă vânt culege furtună