Căsătoria din gumilastic

Promit să mă iubesc până la ultima suflare.

Lavinia Lazăr este fericită, și-a găsit perechea ideală

O știre proaspătă anunță căsătoria unei românce cu sine. Ce-i drept este o româncă din Germania, unde descoperirea și îmbrățișarea adevăratului sine s-a dezvoltat mult mai amplu. Deocamdată e puțin probabil să consemnăm asemenea evenimente și la noi, însă viitorul se grăbește.

Secolul trecut a fost supranumit "secolul vitezei", iar începând cu a doua jumătate și progresul a luat viteză. Secolul prezent continuă și mai abitir pe această traiectorie și promite să intre în istorie drept "secolul progresului". Conceptul căsătoriei nu face excepție.

Textul următor face parte din cartea "Scurtul drum al luminii către întuneric", disponibilă în fromat PDF. O puteți descărca de la această locație.

◆

Noul secol a început cu două evenimente definitorii pentru anii următori. În septembrie 2001 a avut loc atacul islamului asupra SUA și ceva mai devreme, în aprilie, Olanda a devenit prima țară care a legalizat căsătoria între persoanele de același sex. Exemplul Olandei a fost urmat de întreaga lume occidentală (Europa de Vest cu excepția Italiei, America de Nord, Australia și Noua Zeelandă), patru țări din America de Sud (Brazilia, Argentina, Uruguay, Columbia) și câte una din Africa și Asia (Africa de Sud și Taiwan).

Uniunea Europeană se străduiește acum să impună același lucru și țărilor membre din Europa centrală și de est. O rezoluție a parlamentului UE din 14 septembrie 2021 a condamnat România, Ungaria și Polonia pentru refuzul de a permite căsătoria între persoane de același sex, sau de a le recunoaște pe acelea încheiate în alte țări. În raționamentul Uniunii căsătoria este un drept izvorând din sentimentul de iubire împărtășit de două persoane, oricare ar fi ele. Homosexualitatea devine astfel din stil de viață o valoare, iar căsătoria un accesoriu de validare. Situația exprimată concis:

Căsătoria este însă o instituție imemorială ale cărei origini datează de pe vremea când omul începuse tranziția de la existența de vânător-culegător la una pastoral-agricolă, în urmă cu 10.000 de ani. Inițial era un contract între clanuri pentru formarea unei alianțe, menit să asigure continuitatea stirpei. Apariția unei asemenea instituții se datorează nevoii de asigurare a unui mediu protejat în care clanul să se poată înmulți, de continuare a liniei genealogice și de transmitere a proprietății agonisite. Dar iubirea? Obiceiul inelului de logodnă provine de la romani. Transpunerea cercului într-un obiect ușor de purtat simbolizează promisiunea unei iubiri eterne. Tot romanii au introdus necesitatea consimțământului mutual, iar dreptul canonic creștin a eliminat obligativitatea acordului parental, accentuând dorința comună de a întemeia o familie drept criteriu major de pronunțare a unei căsătorii valide.

Filozofii Greciei antice au deslușit existența legii naturale, gravată înăuntrul inimii și perceptibilă prin darul rațiunii, iar gânditori și teologi creștini au aprofundat-o. Sub aspect moral ea are în vedere condițiile de bază care permit împlinirea deplină a potențialului uman. “Noi considerăm aceste adevăruri ca fiind evidente, că toți oamenii sunt creați egali, că sunt înzestrați de Creatorul lor cu anumite drepturi inalienabile, că printre acestea se numără viața, libertatea și căutarea fericirii.” Întreaga constituție americană este așezată pe această fundație. Legile decretate de
oameni trebuie să respecte principiile legii naturale pentru a fi juste și legitime, iar guvernarea există pentru protecția acesteia. Căsătoria este de asemenea o instituție care decurge din legea naturală. Fiind stabilită de comun acord între un bărbat și o femeie, printr-o unire pe viață pentru binele comun al soților și cu scopul procreării și al creșterii urmașilor, și ea servește împlinirii depline a potențialului uman. Adevărul căsătoriei este și el evident de la sine. Din perspectiva actuală pare desuet, dar prin intermediul ei oamenii devin părtași la simfonia divină.

Lucrurile se schimbă complet dacă iubirea devine singurul criteriu de definiție al căsătoriei. De ce am discrimina atunci o formă de iubire larg răspândită, cum ar fi iubirea de sine? Meg Taylor Morrison din Atlanta, Cris Galêra (un model brazilian care pozează pentru reclame de lenjerie intimă) și italianca Laura Mesi s-au măritat cu ele însele după experiențe dezamăgitoare cu bărbații. Exemple similare sunt numeroase după anul 2000 și au luat forma unui curent social numit “sologamie”. Măritișul cu propria persoană este invariabil descris drept revitalizant, dezrobitor și dătător de încredere în forțele proprii. Unii consideră noua modă drept o formă de narcisism acut, însă menționarea argumentului magic “emancipare” așează sologamia la loc în fruntea progresului.

Iubirea este atotcuprinzătoare, nu se limitează doar la persoane (fie ele și propria persoană). Ziarul The Guardian relatează¹ parcursul spiritual învolburat al artistei britanice Tracey Emin, care s- a măritat cu un bolovan din grădină. Elizabeth Hoad l-a ales drept soț pe Logan și postul de televiziune ITV a transmis ceremonia în direct, organizată chiar în studio. “Mă întâlnesc săptămânal cu alți zece prieteni și facem multe excursii împreună cu câinii noștri. La² momentul de față nu lucrez, iar prietenii m-au întrebat ‘de ce nu te căsătorești cu el?’” El – Logan – este un câine labrador. Barbarella Buchner a aniversat în 2015 unsprezece ani de mariaj cu Lugosi și Spider, cele două pisici care îi întregesc sufletul. “Ceea ce mulți nu înțeleg este faptul că dragostea pe care eu o simt pentru ele poate fi (și chiar este) la fel de profundă ca sentimentul pe care altcineva îl poate simți față de o persoană umană.” Iubirea se execută, nu se discută.

Sologamia și căsătoria cu obiecte sau animale nu sunt recunoscute oficial nicăieri în lume, deocamdată, însă nu există vreun motiv rațional să rămână doar procesiuni cu caracter alegoric atâta timp cât iubirea este acceptată drept criteriu unic de validare. Incestul liber consimțit este în schimb legal, acum, în numeroase țări.

Noul cod penal din România, adoptat în 2014, prevede la articolul 377: “Raportul sexual consimțit, săvârșit între rude în linie directă sau între frați și surori, se pedepsește cu închisoarea de la un an la 5 ani.” Însă în versiunea propusă parlamentului în 2009 incestul era legalizat pentru persoanele majore (în vârstă de cel puțin 18 ani). Profesorul Valerian Cioclei, unul dintre autori: “Noul text nu mai incriminează relaţia incestuoasă între două persoane majore care au consimţit în mod liber la această relaţie… Sunt lucruri care ne întristează, sunt lucruri imorale, dar nu orice e imoral trebuie să fie penal, pentru că noi avem convingerea că pe aceste persoane nu le putem în nici un fel ajuta dându-le sancţiuni.“ Aceeași pledoarie poate fi oferită și ca principiu de deculpabilizare a furtișagului până la o sută de lei.

Nici căsătoria incestuoasă nu este recunoscută (încă) oficial în lume, dar propaganda a început deja. Australianul Richard Morris desfășoară o campanie de sensibilizare a opiniei publice din șaizeci de țări în scopul abolirii legislațiilor care interzic căsătoriile culpabile de incest. Circumstanțele unui tată din New York care dorește să se însoare cu propria fiică servesc drept cause célèbre ilustrativ. Cei doi se iubesc intens, ea a depășit vârsta majoratului, iar el nu mai este capabil să procreeze. De ce le este atunci refuzată egalitatea în drepturi cu restul, se întreabă Morris. “Este absurd să spunem că un adult nu poate consimți să se căsătorească cu unul dintre părinți. Același adult poate fi trimis la război… dar nu are voie să consimtă la o căsătorie cu cineva pe care îl iubește?” Încă o dată dragostea mătură totul din cale. Dar va triumfa ea în cele din urmă, ca în orice poveste cu happy-end? Un precedent major există și este invocat cu insistență. Americanii Richard Baker și James McConnell au dorit să se căsătorească legal în 1970, dar solicitarea lor către oficiul de stare civilă a fost respinsă. Doi ani mai târziu Coaliția Națională a Organizațiilor Gay din SUA a cerut „abrogarea tuturor dispozițiilor legale de natură să restricționeze sexul sau numărul persoanelor care intră în căsătorie și extinderea beneficiilor legale la toate persoanele care trăiesc împreună sub același acoperiș, indiferent de sex sau număr.” Aceeași platformă cerea și abolirea restricției de vârstă privind actul sexual, cu alte cuvinte milita în favoarea legalizării pedofiliei. Au urmat câteva decenii de tatonări, dificultăți, înfrângeri și izbânde, până când în 2015 curtea supremă a SUA a proclamat legalitatea căsătoriei între persoanele de același sex. În patruzeci și cinci de ani, sau aproximativ două generații, a căzut un tabu social și cultural mai vechi decât națiunea americană. Încă două-trei decenii de promovare susținută și căsătoria între părinți și copii, sau frați și surori, ar putea deveni și ea legală.

Două cazuri europene ilustrează reacții diferite la nivel de țară privind relațiile incestuoase consensuale. Patrick Stübing, născut în 1977, este fratele Susanei Karolewski, născută în 1984. Mama l-a plasat într-un orfelinat după ce a fost atacat cu un cuțit de tatăl alcoolic la vârsta de trei ani, de unde a fost înfiat și crescut de alt cuplu. Fratele și sora s-au cunoscut abia în 2000, când Patrick a dat de urma familiei din partea mamei, s-au îndrăgostit și primul lor copil a venit pe lume în 2001. În următorii cinci ani au urmat încă trei copii, toți născuți cu infirmități. Patrick Stübing a fost condamnat pentru incest în 2002, 2004, 2005 și în 2007 a depus o contestație la curtea constituțională germană, susținând că a fost discriminat prin încălcarea dreptului la autodeterminare sexuală și că deciziile anterioare reprezintă un amestec abuziv în relația dintre copii și părinți. Plângerea i-a fost respinsă și cazul a ajuns în 2012 la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Aceasta a aprobat deciziile anterioare ale tribunalelor germane, stabilind că articolul 8 al convenției europene pentru drepturile omului (dreptul la respect pentru viața privată și de familie) nu a fost încălcat. CEDO a mai decis că verdictul curților germane are întâietate, întrucât există o largă varietate de abordări legale la nivel european în privința reglementării incestului. Doi ani mai târziu, în 2014, Consiliul de Etică al guvernului german a revenit pe marginea acestui caz și a cerut eliminarea restricțiilor referitoare la incest, apreciind că actul sexual între frați și surori ar trebui să fie permis din punct de vedere legal întrucât reprezintă un “drept fundamental”. Consiliul a declarat că dreptul la autodeterminare sexuală este mai important decât noțiunea abstractă a protejării familiei, adăugând că riscul nașterii de copii cu infirmități nu justifică scoaterea incestului în afara legii. În fond și cuplurile cu deficiențe genetice sau peste o anumită vârstă pot produce copii bolnavi, dar nu li se interzice să procreeze.

Pe de altă parte Daniel și Rosa Moya Peña, de asemenea frate și soră, au obținut în 2012 recunoașterea oficială a calității de părinți ai copiilor lor. Incestul a fost decriminalizat în Spania în 1978 și codul civil, chiar dacă nu permite căsătoria între rude de gradul 1 și 2, permite recunoașterea calității de părinte pentru astfel de cupluri cu copii. Cei doi au obținut un document numit “libro de familia”, atestând faptul că Daniel, Rosa, Cristina și Iván (copiii deveniți între timp adulți) formează o familie din punct de vedere juridic. Asemeni cuplului german, Daniel și Rosa au crescut separat și s-au întâlnit în 1977. S-au despărțit temporar după ce au aflat despre relația lor de rudenie, dar cinci luni mai târziu au hotărât să rămână împreună. “Agitația în jurul incestului nu este altceva decât puritanism. Cine are de suferit de pe urma relației mele cu Rosa?“ se întreabă astăzi Daniel. Sociologul Enrique Gil Calvo sintetizează: “Tabuul incestului avea rost în societățile mai vechi, bazate pe familie… Acum nu mai trăim într-o societate a familiilor, ci într-o societate de indivizi… Oamenii de azi sunt liberi să se împerecheze cu oricine doresc, atâta timp cât partenerii lor sunt și ei adulți și consimt în mod liber. Incestul nu mai are sens ca delict sau infracțiune.”³

În matematică există concepte abstracte, fără legătură cu realitatea concretă, dar care fac posibilă înțelegerea universului fizic atât la nivel cosmic cât și microscopic, sau rezultă în aplicații practice surprinzătoare. Studiul numerelor complexe pornește de la problema teoretică a rezolvării ecuației x la pătrat egal minus unu. Așadar extragerea rădăcinii pătrate a oricărui număr, nu numai a celor pozitive. Pentru ca acest lucru să fie posibil a fost introdus “i”, iar răspunsul devine √-1 = 1 × i, unde i (iota) este o cantitate imaginară. Ulterior s-a dovedit că aceste numere complexe sunt intim legate de geometria planului euclidian și că formează un corp comutativ, respectând parțial tiparul numerelor reale. Numerele complexe au permis detectarea cuaternionilor (perechi de numere complexe cu trei componente imaginare) și octonionilor (numere complexe cu opt componente imaginare). Mai mult, s-a descoperit că această matematică teribil de abstractă are aplicații reale, printre care electromagnetismul, dinamica fluidelor și mecanica cuantică. Cea din urmă nu ar fi posibilă în lipsa numerelor complexe, ceea ce ne spune că lumea fizică depinde de aceste abstracții, la cel mai elementar nivel. Această dependență a dus la o întrebare crucială: este matematica descoperită, sau creată de om? Cu alte cuvinte este matematica independentă de și anterioară rațiunii umane, sau un exercițiu logic inventat de rațiune, fără posibilitate de existență în afara gândirii conștiente?

La fel de bine putem să ne întrebăm: este căsătoria descoperire, sau creație? Este uniune ideală la dispoziția oamenilor pentru a o săvârși, sau convenție inventată și supusă nevoilor nestatornice, schimbătoare în timp? În al doilea caz orice este posibil și nu există motiv să nu devină realitate. Principiile, sau lipsa lor, duc la stări de fapt complet diferite.

1. The Guardian: https://www.theguardian.com/artanddesign/jonathanjonesblog/ 2016/mar/22/tracey-emin-married-rock-love-intimacy
174

2. The Guardian: https://www.theguardian.com/artanddesign/jonathanjonesblog/ 2016/mar/22/tracey-emin-married-rock-love-intimacy
174

3. El País: https://english.elpais.com/elpais/2012/05/29/inenglish/ 1338293499_914312.html
179