Cum s-a frânt o linie dreaptă

Amintiri și învățăminte.

Ianus, zeul roman cu două fețe

A fost odată ca niciodată o publicație numită În Linie Dreaptă. A fost mult timp dreaptă, adică cinstită și bine scrisă. Acolo se vorbea despre partea nevăzută a lumii în România, sau văzută și abundent însiropată de jurnaliști superficiali și leneși. Apoi s-a frânt și a devenit oarbă și amnezică. Deslușirea realității și străduința către adevăr au fost înlocuite de ignorarea realităților neconforme cu preferințele personale și de răfuieli de mahala. O mentalitate de chivuță a pus stăpânire peste fostul ILD și a creat o baltă de mediocritate.

Am plecat din România în octombrie 1990, dezamăgit de ratarea potențialului revoluției noastre anticomuniste și scârbit de reprimarea manifestației din Piața Universității, amândouă însoțite de vechile tactici de diversiune ale Securității și obediență din partea presei. Aveam 30 de ani și doream ca țara mea să se redefinească pentru ca și eu să mă pot redefini; să o iau de la capăt ca om responsabil de propria soartă, fără pile, fără prefăcătorii sau cârdășii cu unii sau alții de dragul parvenirii. Îmi devenise clar că impostura, hoția și clanurile răsărite pe asemenea fundații, toate definitorii pentru comunismul de zi cu zi, urmau să condiționeze și noua democrație. Am hotărât atunci să adopt principiul tabula rasa și am plecat în Anglia.

Acolo am salahorit la început, am urmat un curs de conversie profesională și timp de doi ani am lucrat ca programator software începător. M-am însurat și am devenit tată. În 1995 am emigrat în Canada unde am continuat ceea ce începusem în Anglia, viața de familie și dezvoltarea profesională. A fost vremea când nu mă interesa politica, lucru firesc atunci când există condițiile necesare pentru împlinire personală.

Totul s-a schimbat pe 9 septembrie 2001. Mă pregăteam să încep lucrul și patronul firmei ne-a strâns în camera de ședințe unde instalase un televizor. Vedeam oroarea în direct, dar nu înțelegeam nimic. În ani următori am absorbit tot felul de informații (din presă, cărți, bloguri) pentru a înțelege lumea largă și am descoperit mult mai mult decât mi-am imaginat. Alunecasem într-o gaură de iepure și descoperisem țara minunilor alcătuită din făcături obligatorii, o lume fantastică dar în același timp teribil de reală.

În 2007 am decis să deschid un blog în care să vorbesc despre tendințele politice și culturale la acea vreme. Un detaliu m-a pus pe gânduri: în ce limbă să scriu, engleză sau română? Engleza îmi devenise foarte familiară și părea o alegere firească pentru un canadian de import, dar am ales româna; era unul dintre puținele fire prin care mă simțeam legat de țara natală și vroiam să-l cultiv, cu dragoste. Era și un prilej de a pune pe tapet subiecte mușamalizate de presa românească.

În primii trei ani, între iunie 2007 și octombrie 2010, jumătatea mea precursoare a ILD s-a numit patruped:bun biped:rău, o referință la Ferma Animalelor lui Orwell. Ne-am strâns din mers, un grup de anonimi, și am început să funcționăm ca o platformă de afirmare a conștiințelor fără glas în peisajul monocrom al raționamentelor oficiale. Printre subiectele abordate în articole de opinie și traduceri¹ din autori evitați la noi s-au numărat islamul, progresismul, libertatea de exprimare, încălzirea globală, politica americană, România, Uniunea Europeană, Israel, opțiunea conservatoare. Am început să atragem numeroși cititori, rubrica de comentarii a devenit vioaie, iar în 2008 Patrupedul s-a clasat pe primul loc în cadrul concursului Roblogfest la categoria „cel mai bun blog despre politică”.

În vară 2010 exploram modalități de creștere a Patrupedului și cea mai bună alternativă mi s-a părut asocierea cu un blog similar. Un coleg m-a îndrumat să iau în considerare Dreapta.net. Văzut, plăcut, luat legătura și în septembrie ne-am întâlnit. O lună mai târziu se năștea, oficial, În Linie Dreaptă.

Înainte de a ne cunoaște personal, în primele email-uri schimbate pe aceasta temă, a fost menționat rolul covârșitor jucat de Europa liberă în formarea multora dintre autorii acestei platforme. ”Veteranii” educați de Europa liberă știau că informația corectă și opiniile curajoase bazate pe adevăr au dat curaj și cunoștință celor cărora le erau negate libertatea de opinie și accesul la informație. Știau cum acele câteva voci și emisiuni ale Europei Libere au năruit milioane de ore de propagandă și minciună ale ideologiei comuniste.

În drum spre una din întîlnirile noastre din septembrie am realizat că ajung prea devreme. Am ars acest avans cu o bere la prima terasă din cale. Eram pe punctul să mă scol de pe scaun şi să plec, dar am văzut un vînzător ambulant de loz în plic la masa vecină. În Canada nu există vînzători ambulanţi de loz în plic; fiind o ţară cu tradiţie anglo-saxonă, norocul nu te caută pe stradă… e un alt fel de a spune că în America de Nord încă supravieţuieşte ceva din puritanismul societăţii victoriene din secolul 19: viciile nu se consumă în public. Imaginea vînzătorului de lozuri m-a surprins şi mi-am adus aminte că nu mai trăsesem un loz de cel puţin 20 de ani, iar gîndul că „norocul te caută pe stradă” nu îmi dădea pace. Am tras un loz şi mi-am spus: „Dacă acest loz este cîştigător, atunci proiectul nostru va prinde viaţă”. Apoi am mers la întîlnire şi nu am povestit nimănui acest detaliu.

Articolul de bun găsit din 24 octombrie 2010

Noua echipă pornea la drum cu Anca Cernea, Mihaela Bărbuș, Gelu Trandafir, George Rîpă de la Dreapta.net și sus-semnatul, Vlad Modoran, Daniel Francesco, Costin Andrieș, Liviu Crăciun, Israelianca, Andrei Rugină, Bogdan Calehari, Vlad P. de la Patruped. O redacție alcătuită din treisprezece autori, plus numeroși alți invitați ocazionali pe parcursul timpului, a transformat două bloguri marginale într-o publicație digitală formidabilă, unică în România. În anii ulteriori ILD și-a realizat potențialul de Europă Liberă, de această dată din Est. Tematicile anterioare au fost aprofundate și extinse prin numeroase articole despre România (politică, economie, mass-media, rezistența anticomunistă, exemplul istoric personificat de Iuliu Maniu și Ion Mihalache), derapajele Uniunii Europene, SUA din perioada Obama și Trump, primăvara arabă, Euromaidanul ucrainean, Rusia lui Putin, calea poloneză, sau ascensiunea neomarxismului în Occident. Anca Cernea a tradus extensiv din Olavo de Carvalho, Bronislaw Wildstein și alți autori polonezi.

În toamnă 2012 ILD a publicat „Ca să avem ce alege. O platformă de principii conservatoare”. Documentul a fost redactat după puciul USL din acea vară și cuprinde argumente și principii pentru o revitalizare morală, politică și economică a României. Este o platformă în continuare relevantă și actuală, validată de scurgerea timpului. Sunt onorat să mă număr printre autori, alături de Anca Cernea, Gelu Trandafir, George Rîpâ, Valentin Miron.

Declinul a început odată cu COVID. Articolele publicate de membrii ILD au avut drept subiect rolul Chinei în apariția și propagarea virusului, oportunitatea școlarizării de acasă, beneficiile testelor rapide și justificarea morală a măștii². Materialele traduse din surse externe s-au limitat la conexiunea dintre virus și despotismul partidului comunist chinez. În rest silenzio stampa. Nimic despre sumedenia de abuzuri de la noi și aiurea, transformarea științei în propagandă, despre obediența presei, lagărele de concentrare covidică din Australia sau protestele camionagiilor canadieni și mineriada instigată de guvernul Trudeau, despre demonizarea celor care au încercat să restaureze o perspectivă rațională. Cea mai amplă manipulare din istoria recentă a fost tratată ca un moft. Voluntar sau involuntar ILD s-a situat de partea minciunilor și abuzurilor, iar acest lucru nu poate fi ignorat. Oare cum ar fi reacționat Iuliu Maniu? S-ar fi alăturat represiunilor, ar fi fost împotriva lor, sau s-ar fi făcut că plouă?

Al doilea motiv al declinului ILD se numește Costin „Andrieș” Apostol. Acest personaj se arată bine dotat cu capacitatea de a distruge ce atinge, la propriu și la figurat.

Prima ipostază a demonstrat-o la începutul verii anului trecut, când a eliminat ILD de pe firmamentul digital. Lui Andrieș îi place să se bage unde nu-i fierbe oala și s-a apucat să modifice cine știe ce legat de web site-ul ca atare. Tom Degețel s-a apucat să clămpănească la tastatură și în consecință ILD a devenit la fel de funcțional ca perechea de galoși umplută cu gem de domnul Goe. Site-ul a devenit astfel inaccesibil timp de câteva luni.

A doua ipostază, simbolică, înseamnă arderea în efigie a persoanelor de care a fost apropiat cândva, însă nu mai corespund cerințelor la zi. Și aici sunt două feluri. Prima manifestare imită metoda tovărășească de eliminare a indezirabililor din arhivele oficiale (în acest caz parțială). Iată cum. Pagina Echipa enumeră toți autorii și colaboratorii ILD de-a lungul timpului. Sunt mulți, dar o lectură atentă arată că două nume au fost eliminate: Marcela Țușcă (colaboratoare în perioada 2015-2020) și Matei Blaj (colaborator în perioada 2019-2020). Costin i-a găsit vinovați de putinism și i-a mazilit. Din fericire contribuțiile lor (încă) există, aici și aici.

Examenul de putinologie cu profesorul Andrieș este dificil, puțini iau notă de trecere. La alte discipline este mai ușor. Poți să fii comunist năpârlit în liberal pe stil american, ca Vladimir Tismăneanu, sau plagiator dovedit, ca Ronald N. Popescu, și locul tău în echipă e stabil. Totuși nu doresc eliminarea lor din lista de colaboratori, eu doresc ca nimeni să nu fie epurat. Astfel de retușuri dezonorează.

Felul doi al ipostazei secunde este ilustrat de obsesia cu Dragoș Paul Aligică, pe care îl acuză constant de pro-rusism. Proba principală invocată în sprijinul acestei acuzații este o postare Facebook din 16 februarie 2022, cu câteva zile înainte de invazia Ucrainei, în care autorul persifla predicțiile eșuate ale „oamenilor informați” referitoare la momentul exact al invaziei. Andrieș flutură această postare drept dovadă de neseriozitate vecină cu pro-rusismul, demonstrând felul temeinic în care a asimilat sensibilitatea woke de pre-jignit. Aligică a revenit pe 25 februarie cu o serie de precizări clare referitoare la implicațiile mai largi ale invaziei. Reproduc textul aproape în întregime, pentru o mai bună înțelegere:

Putin, e bine stiut acum, justifică si legitimeaza agresiunea facand referință la “Nazism” si lupta cu acesta. Mai mult, colegii noștri din Kiev spun ca există informații cu privire la liste de reprezentanți ai partidelor politice, formatorilor de opinie, ong-urilor, administrației etcetera care ar urma să sufere direct -de la inchisoare pana la eliminare fizica- sub acuzația de “Nazism”.

Vedem acum ce înseamnă în mod concret si unde duc campaniile ce calificau Ucraina drept stat fascist și pe președintele acesteia drept “nazist” . Aici: la legitimarea razboiului total impotriva acestora, la justificarea anihilarii. Ne amuzam de absurditatea lor. Dar iata ca nu e chiar asa…

Cred că este momentul să ne oprim pentru o secundă și să reflectăm la tot ceea ce înseamnă asta, și la contribuția adusă la crearea acestei situații în care oricine și orice poate să fie calificat drept fascist, și oricine și orice poate pretinde ca are derogare de la normele morale, constituționale, politice sau de bun simț în lupta cu aceste rele, odata ce eticheta lor a fost aplicata mai mult sau mai putin arbitrar, pe cineva sau ceva.

Fie că este Trudeau fie că este Putin -fiecare aplicand in contextul lor specific si cu calibrarile specifice acesta formula-, vedem în mod concret ce înseamnă si la ce duce această practică. Sa retinem insa o LECTIE: Lucrurile acestea au întotdeauna două tăișuri iar când ne jucăm iresponsabil cu ele în mod sigur vor începe să taie și în partea cealaltă, cea bună, cea pe care fiecare dintre noi se crede întotdeauna binecuvantat că se află.

Oameni care in mod normal stiau mai bine au alimentat timp de ani de zile această devastatoare relativizare a raului fascist și nazist precum și normalizarea și justificarea machiavelismului banalizat si instrumentat in referinta la ele.
Spre deosebire de o mulțime de alte lucruri cu privire la care nu știm sau nu avem putere sau nu avem competențe să intervenim si sa facem ceva util in momente ca acestea, în această privință putem face multe.

In primul rand este vorba de autocontrol. In primul rând pentru formatorii de opinie, intelectualii și jurnaliștii care au contribuit masiv la crearea acestui climat care iata se dovedește extrem de periculos. Indiferent ce fac occidentalii, noi -loviti de istorie si cu experienta noastra aici in Estul Europei- ar trebui sa stim mai bine. E o lectie importanta si un semnal de alarma.

In al doilea rand neparticiparea la campaniile propagandistice si mediatice care folosesc aceasta tehnica.

In al treilea rand este vorba de folosirea autoritatii epistemice, profesionale si morale pentru a taxa si opri aceasta practica iresponsabila de a trivializa, relativiza si instrumenta nazismul si facismul. Nazismul si fascismul: respectul fata de memoria istorica, fata de prezent si fata de viitor ne obiga sa fim responsabili.

Primele doua presupun doar atat: sa taci, sa te abtii. Nimeni nu iti cere si nu trebuie sa ceara nimanui mai mult. A obliga oamenii sa ia pozitii publice deja e excesiv. Ar fi sa faci in revers acelasi abuz pe care pretinzi ca il combati. Constiinta fiecaruia e cea care trebuie sa decida.

A te abtine e desigur foarte greu DAR uneori -inteligenti, informati, morali si influenti asa cum ne place fiecaruia sa credem ca suntem- este poate cea mai mare si importanta contributie pe care o putem aduce vietii publice…

Aceste observații pertinente sunt însă ignorate de micul Lavrenti Beria de la ILD. El se ocupă cu întocmirea de dosare și nimic mai mult.

Mă bucur că ILD susține Ucraina, însă o cauză dreaptă poate fi ușor strâmbată prin tactici repulsive. E timpul să înlocuiți mentalitatea de chivuță cu un comportament de gentleman.

ILD a fost un colț de Românie vie și inteligentă. Nu l-au stricat globaliștii sau americanii, s-a frânt datorită mediocrității și delăsării dinăuntru. Doresc să inspire mai departe prin fostele realizări, chiar dacă pentru alții reprezintă un avertisment. Asemeni lui Ianus, zeul roman cu două fețe al începuturilor și sfârșiturilor, al tranzițiilor și dualității, ILD posedă două identități într-un singur trup. Nu pot decât să sper că noua față nu o va eclipsa pe cea de până nu demult.

1. Vlad Modoran a tradus din Roger Scruton și Oriana Fallaci, eu din autori americani.

2. La care am răspuns în articolul Câtă mască și restricții? Polemică în jurul unei dileme morale