De vorbă cu Andrei Murgescu

Andrei a publicat numeroase materiale video pe canalul YouTube 1776.ro și este bine cunoscut în mediul online pentru activitatea sa de promotor al libertății și autodeterminării. L-am invitat la un dialog care pornește de la principii și continuă cu abordări concrete în situații anume.

Emil Borcean: Care ideologie te reprezintă cel mai bine? Liberalismul pe stil vechi (sau clasic), libertarianismul, conservatorismul? Altceva?

Andrei Murgescu: Problema, când vine vorba de ideologii, este că suntem încorsetați de o terminologie extrem de imprecisă și înșelătoare, care introduce multă confuzie în discursul public. Și cred că, cel puțin într-o anumită măsură, bulversarea acestor concepte este intenționată.

În primul rând, poziționarea mea ideologică este inseparabilă de teologie și de starea mea de creștin.

Cred că putem spune că, la modul general, lumea are o concepție liniară a vieții: naștere, copilărie, adolescență, viața de adult, bătrânețe, moarte și, pentru creștini, obiectivul ideal, Mântuirea.

Dar, pentru că avem resurse limitate, nu ne putem concentra pe mai mult de câteva etape din prezentul și viitorul nostru apropiat. Iar etapa ultimă, cea mai importantă, Mântuirea, rămâne undeva într-un plan foarte îndepărtat și detașat de ceea ce noi percepem ca realitate curentă.

Ar trebui să fie evident pentru oricine că ordinea este inversă celei larg percepute. Pornind de la Mântuire ca obiectiv final, ar trebui să ne ordonăm restul vieții, inclusiv viața comunitară și politică. Acesta este unul dintre lucrurile pe care cred că le-am pierdut față de perioada medievală și, în mod sigur, după Revoluția Franceză.

Toma de Aquino a formulat, evident, mult mai bine decât mă duce pe mine capul:

„Întrucât fericirea cerească este scopul vieții virtuoase pe care o trăim acum, ține de datoria Regelui să promoveze viața bună a mulțimii în așa fel încât aceasta să fie potrivită pentru dobândirea fericirii cerești. Adică el trebuie să poruncească acele lucruri care îi conduc pe oameni către fericirea cerească și, pe cât este cu putință, să le oprească pe cele potrivnice acesteia.”

Altfel spus, statul are un rol instrumental în raport cu scopul supranatural al omului, deși nu este el însuși cel care conferă sau face posibilă atingerea acestui scop ci doar poate fi, în cel mai bun caz, un facilitator care poate elimina niște obstacole și gestiona niște amenințări în așa fel încât oamenii să se poată concentra pe viața spirituală.

Iar asta înseamnă inclusiv că statul trebuie să aibă o relație strânsă și armonioasă cu Biserica. Bizantinii aveau noțiunea de „Symphonia” pentru această relație.

Din această perspectivă, sunt conservator, adică aș dori să fie păstrat sau revigorat un status quo în care viața creștină și relația cu Dumnezeu ocupă locul central, nu unul periferic. Altfel, termenul de conservator este de evitat, pentru că este total irelevant fără definirea foarte clară a obiectului care trebuie conservat.

Dintr-o altă perspectivă, cea economică, oamenii ar trebui să se bucure de o libertate cât mai mare. Taxe mici, reglementări puține sau, de preferință, inexistente. Un set restrâns de legi bune este suficient.

Ca să trag o concluzie în ceea ce privește ideologia mea, la modul ideal și în contextul actual, dacă ar fi să-i dau o etichetă, m-aș defini drept minharist.

Adică consider că varianta optimă este un stat cu puteri foarte mari, dar pe o arie foarte restrânsă, în care executivul să fie, la rândul său, foarte puternic, iar legislativul să aibă puteri extrem de limitate sau să nu existe deloc, lăsând orice fel de chestiuni legislative la nivel local, conform principiului subsidiarității.

Și ar fi de preferat ca în fruntea statului să fie un rege.

Dar chiar și un sistem similar cu cel din Statele Unite dinaintea adoptării celui de-al 17-lea amendament¹ ar fi excelent pentru orice țară, inclusiv România, prin comparație cu realitatea contemporană.

Emil Borcean: Eu sunt conservator și de asemenea doritor de libertate cât mai mare, inclusiv taxe mici și reglementări puține. Vorba ta, un set restrâns de legi bune este suficient. Însă a fi conservator nu înseamnă a fi arhaic, un custode al trecutului inadecvat la actualitate. Orientarea conservatoare presupune un cumul de opțiuni perene manifestate activ în prezent: claritate morală, proprietatea privată, comunitate voluntară, libertate, cunoașterea istoriei, afirmarea adevărurilor fundamentale și protejarea instituțiile indispensabile, rolul civilizațional al creștinismului. Am vorbit mai pe larg despre aceste lucruri în Opțiunea conservatoare.

Emil Borcean: Este populismul ideologie sau reacție?

Andrei Murgescu: Astăzi cred că este mai degrabă o unealtă retorică menită să demonizeze un actor politic sau altul. Altfel, ar trebui să ne punem de acord asupra unei definiții clare a termenului „populist”.

Emil Borcean: Populismul mi se pare în primul rând reacție la situații prelungite de abuz politic, corupție și ignorare a voinței unei părți semnificative din electorat. Este un sentiment de indignare și revoltă care nu se exprimă prin anarhie sau teroare, ci prin alternative politice. La acest nivel apar afilierile ideologice. Unele sunt de Stânga sau cel puțin etatiste, altele tatonează spectrul ideologic al Dreptei.

Reacția populistă apare mai ales la nivel economic și cultural. În deceniile recente a devenit implicit reacție la fenomenul globalizării și al tehnocrației. Populismul de Stânga se luptă cu capitalismul și promite o viață mai bună pentru cei dezavantajați sau exploatați. America Latină are o tradiție de aproape un secol, cu Juan Peron, Hugo Chavez și Evo Morales în fruntea liderilor dedicați redistribuției economice și justiției sociale. Europa s-a remarcat prin Syriza în Grecia și Podemos în Spania. Marine Le Pen reprezintă cel mai bine populismul etatist, într-o țară definită de dictonul L’État, c’est moi al lui Ludovic al XIV-lea. Nici iacobinii revoluției franceze nu s-au dezis de acest principiu după ce au preluat puterea și au dezlănțuit regimul terorii. Bineînțeles că madame Le Pen nu are de gând să meargă atât de departe, ea preconizează același stat atotcuprinzător dar mai alert față de imigrația musulmană și declinul regiunilor dinafara marilor zone urbane. L’État prendra soin de vous, sau statul va avea grijă de voi.

Populismul de Dreapta aderă la capitalism și încearcă reducerea dependenței cetățeanului față de stat. Teme specifice sunt imigrația necontrolată, identitatea și suveranitatea națională, ordinea publică, practica religioasă, libertatea de asociere și exprimare. Donald Trump, Giorgia Meloni, Nigel Farage, Viktor Orban și Partidul Lege și Justiție din Polonia pot fi criticați (mai ales Trump și Oban) dar etichetele gen extremist de dreapta, iliberal, fascist, nazist, etc. nu reprezintă decât defulări isterice. Populismul de Dreapta are priză la public deoarece acordă întâietate problemelor majore ale cetățenilor în timp ce stabilimentul le ignoră sau produce alternative raționale tardiv și cu pipeta.

Emil Borcean: Care țări sau lideri politici internaționali te-au impresionat în sens pozitiv după anul 2000?

Andrei Murgescu: Statele Unite, Polonia, Ungaria, Argentina începând cu perioada Milei, Brazilia, cel puțin în perioada „Menos Marx, Maises Mises”, și Japonia.

În ceea ce privește liderii, președintele Statelor Unite, Donald Trump, este cap de listă, vicepreședintele J.D. Vance, secretarul de stat Marco Rubio, urmați de Milei, Bukele, Karol Nawrocki și Viktor Orban.

Deși nu este chiar politician, l-aș nominaliza pe Elon Musk pentru contribuția extrem de importantă pe care a adus-o apărării libertății de exprimare prin achiziția Twitter. De fapt, Musk m-a impresionat mai ales prin transformarea sa spectaculoasă, aproape o epifanie ideologică.

Emil Borcean: Elon Musk irită la culme Uniunea Europeană prin încăpățânarea de a nu permite eurocraților să dicteze conținutul platformei de socializare Twitter (sau X), iar faptul că a devenit trilionar demonstrează chipurile cât de inechitabil, chiar obscen, este capitalismul. J. D. Vance? O dezamăgire pentru mine. În recenta sa apariție la podcastul lui Joe Rogan se așează la aceeași masă cu Tucker Carlson și Candace Owens, servind din același meniu de conspirații și antisemitism. S-a proclamat victima unei campanii de denigrare finanțată de Israel, datorită eforturilor sale de a negocia pace cu Iranul, și tot evreii l-au manevrat pe Jeffrey Epstein prin intermediul Mossad. Zero dovezi dar nici nu e nevoie, lumea bine informată știe cât de mârșavi sunt “jidanii”.

Emil Borcean: Care partide sau politicieni români te-au impresionat în sens pozitiv după anul 2000?

Andrei Murgescu: Impresionat este poate cam mult spus. La nivel local, probabil cel mai impresionat am fost de Liviu Negoiță, care a dus Sectorul 3, mai ales zona Balta Albă - Grigorescu - Titan, din stadiul de semi-ghetou în cel mai frumos și bine administrat sector din București.

La nivel național, lista cred că va fi foarte scurtă. Din nou, încă nu aș spune că sunt impresionat, dar în mod sigur sunt plăcut surprins de o bună parte din pozițiile și activitatea din ultimii ani ale domnilor Simion, Peiu și Dungaciu.

Emil Borcean: În ce mă privește aș fi dorit să pot spune altceva, dar nu mă atrage nimeni și nimic de pe scena noastră politică. M-a bucurat condamnarea oficială a comunismului din 2006, când Traian Băsescu a spus în fața parlamentului “…comunismul a fost un regim impus de un grup politic autodesemnat ca deținător al adevărului, un regim totalitar născut prin violență şi încheiat tot prin violență.” Au trecut două decenii de atunci, răstimp în care dificultăți economice severe și o clasă politică ineptă, coruptă, au alimentat nostalgia masochistă după comunism și Ceaușescu. Partidul AUR contribuie la această perversiune.

Marius Lulea, fost vicepreședinte AUR: “Păi și Ceaușescu era suveranist, eu chiar îmi aduc aminte că a luat o poziție curajoasă și suverană în 1968, atunci când a fost singurul președinte din blocul comunist care a avut curajul să se ridice demn împotriva ocupației sovietice din Cehoslovacia… Nu sunteți în măsură să criticați un regim care a construit milioane de apartamente, sute de hidrocentrale, care a făcut bine pentru această țară… Dumneavoastră ați distrus tot ce s-a construit bine în timpul regimului comunist. I-ați lăsat fără locuri de muncă distrugând acele fabrici construite de ei și, astăzi, copiii lor, frații lor sunt plecați din țară.“. Singura atitudine lăudabilă a lui Ceaușescu a fost într-adevăr refuzul de a participa alături de URSS la ocuparea Cehoslovaciei dar în rest s-a purtat ca un adevărat comunist, ahtiat după putere cu orice preț și arhitect al unei economii complet falimentare. Milioanele de apartamente s-au construit prin distrugerea satelor și vechilor cartiere orășenești, prin înghesuirea turmei proletare la bloc, iar fabricile făceau mult fum și produse mediocre evitate în Occident.

George Simion nu se lasă mai prejos: “Față de ce președinți am avut din 1989 încoace, Ceaușescu era bine, bine. Era bine comparativ cu Klaus Iohannis, cu Traian Băsescu, cu Ion Iliescu… Era mai bine intenționat. A făcut și lucruri bune, a făcut și lucruri rele. Totuși, în 24 de ani Ceaușescu a pus unele lucruri la punct, față de tâlharii ăștia care n-au știut decât să fure“. Sistemul ceaușist “a ridicat această țară din punct de vedere energetic. Au fost multe lucruri rele, dar au fost și multe lucruri bune”. Am fost martor direct la energia creată de Ceaușescu; exploatarea de șisturi bituminoase de la Anina și termocentrala aferentă reprezintă un exemplu de risipă și megalomanie pe care l-am observat personal. Tot Simion ne spune că dictatorul era „un patriot” și că regimul comunist, în ciuda lipsei de libertate, avea avantaje pentru că „puteai rezolva unele lucruri mai ușor”. Iată că odată cu trecerea timpului s-a nuanțat și pupincurismul ceaușist; a devenit o chestie matură și responsabilă, emisă pentru amnezici din ambele colțuri ale gurii.

George Simion este și un vechi tovarăș de drum al lui Călin Georgescu, acum preocupat de propulsarea acestuia în funcția de prim-ministru. Personaj notoriu pentru fandacsii debitate pe un ton grav, Georgescu își ia lumina de la Răsărit asemeni precursorilor proletcultiști din anii 1950: “Știți ce înseamnă ‘suflet’ în rusește? Înseamnă ‘duh’. De aceea această parte a lumii [Rusia] înseamnă tot mai mult. Acolo este lumina… Președintele Putin este dedicat țării lui“. Într-un interviu la TVR a spus, plin de admirație, că Putin „este printre puținii lideri care își iubește țara indiferent prin ce mijloace”. Fără îndoială, la fel ca Ceaușescu. Și cum putem ieși din impas? “Șansa României este înțelepciunea rusească”, verdict din 2021.

Georgescu laudă comunismul, unde chipurile „nu exista corupție”. Dintr-un interviu la Metropola TV: „Ce înseamnă să ai o economie suverană? Înseamnă că toate resursele țării, toate bogățiile mari ale țării, strategice, intră în proprietatea poporului român”. Aici poporul servește drept eufemism pentru stat și o clică politică, la fel ca în comunism. Suveranitatea clamată de Călin Georgescu și AUR se sprijină pe etatism, colectivism și autarhie. Este o rețetă resuscitată pentru cei care nu au experimentat perioada comunistă ca adulți. Sunt mulți și creduli.

Emil Borcean: Ce măsuri de redresare economică sunt necesare acum în România?

Andrei Murgescu: În primul rând, scăderi masive de taxe pentru angajați, pentru întreprinderi și pentru consumatori. Vorbesc cel puțin de o revenire la nivelul de taxare din anii 2017-2018, dar ideal ar fi mai mult. Aș include aici și eliminarea accizei pe combustibil sau cel puțin de reducerea ei la cea mai joasă limită permisă de Uniunea Europeană.

Putem vorbi de reforme chiar mai spectaculoase, dar care ar necesita renegocierea tratatelor cu UE. Un exemplu de reformă spectaculoasă ar fi eliminarea tuturor taxelor și finanțarea statului printr-o singură taxă pe consum și taxe vamale. Chiar am făcut anul trecut un podcast pe această temă, unde prietenul și colegul Robert Raicu explică foarte bine cum ar trebui să arate un sistem similar. Îl puteți urmări aici:

De asemenea, consider necesară renunțarea la PNRR și SAFE, pentru că aceste programe nu fac decât să ne îndatoreze suplimentar fără să aducă beneficii pentru toți românii.

Revigorarea economică a României, de fapt a oricărei țări, nu trebuie să se facă prin scheme de redistribuție socialistă și îndatorări, ci prin libertate economică, care să încurajeze munca, hărnicia, producția, inovația și, per total, prosperitatea și liniștea românilor. În acest fel, românii vor produce mai mult, baza de impozitare va crește, moment în care inclusiv veniturile statului vor crește. Iar cu acele venituri statul se poate achita de datoriile lui fundamentale, printre care înzestrarea și antrenarea continuă și eficientă a armatei și a unui corp diplomatic competent.

De asemenea, consider necesară renunțarea permanentă și fără echivoc la orice program de „decarbonizare”.

Totodată, aș renunța la importul de imigranți prin revenirea la cota pre-2022 de maximum 5.000 pe an și prin repatrierea muncitorilor migranți la expirarea permiselor de ședere pe care le dețin acum.

Nu în ultimul rând, cred că este nevoie de un program de încurajare a repatrierii voluntare a românilor din diaspora. Deși, dacă ar scădea taxele și economia ar începe să meargă, este posibil să vedem o întoarcere în masă a românilor stabiliți peste hotare, dintre care mulți deja își doresc să se întoarcă.

Emil Borcean: Îți dorești reîntregirea țării prin reunificarea cu Moldova?

Andrei Murgescu: Da.

Emil Borcean: Este Putin îndreptățit să invadeze și ocupe Ucraina?

Andrei Murgescu: Nu.

Emil Borcean: Ce găsești preferabil, ucrainenii ținând Rusia la distanță sau Rusia venind mai aproape de noi?

Andrei Murgescu: Nici una, nici cealaltă. Ucraina a fost în mod pervers proiectată de un segment al politicienilor europeni în rolul de „apărător al Europei”. Prin manevra asta, acei politicieni europeni au pus în spatele Ucrainei ceea ce de fapt era datoria lor, apărarea spațiului european, le-a justificat, cel puțin la nivel superficial, un nivel crescut de împrumuturi, cheltuieli și redistribuiri și, nu în ultimul rând, le-a oferit ocazia să intoxice discursul public cu un nou val de demagogie și să alimenteze dezbinarea dintre europeni.

Pentru noi, preferabil ar fi ca politicienii din statele membre NATO să se achite de responsabilitatea lor primară, apărarea, folosind banii din taxe pentru înzestrare și înarmare, nu pentru politici socialiste. Pentru că, dacă ne uităm pe statistici, observăm că exact asta s-a întâmplat în ultimii 30 de ani, poate chiar mai mult. Știindu-se sub protecția Statelor Unite, statele europene au preferat să nu mai investească în apărare, ci în pomeni socialiste.

Mie mi se pare de nepermis să ne fie teamă de Rusia, fiind membri ai celei mai mari alianțe din istorie. Înseamnă că cineva, undeva, nu și-a făcut treaba.

Prin urmare, aș prefera ca statele europene membre UE și NATO să fie capabile să exercite o combinație de amenințare militară credibilă și diplomație, la fel cum fac Statele Unite, ca să descurajeze orice potențial agresor.

Aș mai adăuga aici că prestația diplomatică a unora dintre statele vest-europene de la începutul războiului a fost precară, ca să folosesc un eufemism. Marea Britanie și Franța, în mod special, au acționat pe un spectru care se întinde între incompetență, inconștiență și rea-voință. Și cred că nu ar strica, în măsura în care mai putem avea un dialog pe temele astea fără să ne scoatem ochii, să ne uităm la Războiul din Crimeea, cel din secolul al XIX-lea, și la etapele premergătoare ale acelui război, dacă vrem să începem să înțelegem cum am ajuns în situația în care ne aflăm astăzi.

Emil Borcean: Eu prefer ca Ucraina să țină Rusia cât mai departe de noi. Nu numai din motive de siguranță națională, dar și pentru că rușii au invadat Ucraina, nu invers. Existența ca stat independent este un drept fundamental al oricărei națiuni, indiferent ce perorează Putin despre frăția ruso-ucraineană în care rușii sunt frații mai mari care decid și nazismul imaginar de la Kiev. Ah, dar în Ucraina există multă corupție și tot felul de mașinații! Iar sub Putin nu există așa ceva și de aceea îl susțin oligarhii, altfel riscă să pice din balcon. Zelenski este un nesuferit care strică pacea din Europa! Da, și Churchill a stricat pacea europeană când nu s-a predat lui Hitler. Analogia pare complet exagerată, dar nu din perspectiva înțelegerii păcii ca act necesar de supunere față de un dictator. În acest caz războiul este singura modalitate de prezervare a libertății.

Andrei Murgescu: Ar mai fi ceva de zis: de când a început războiul din Ucraina, în discursul public se face un balet între două poziții care trebuie, cred eu, separate. Prima este cea pe care ai expus-o aici, rolul Ucrainei ca „tampon” între Rusia și restul Europei. A doua este poziția conform căreia Ucraina are tot dreptul să se apere, poziție la care subscriu.

Problema este că, așa cum spuneam, mai ales unii politicieni folosesc cele două poziții în funcție de cum este convenabil pentru discursul lor public, ca și cum ar fi unul și același lucru.

Prin urmare cred că trebuie făcută distincția foarte clară între o poziție care reflectă strict interesul statelor din restul Europei de a ține Rusia „la un braț distanță” și cealaltă poziție care ține de interesul Ucrainei de a-și păstra independența și integritatea teritorială. Chiar dacă cele două poziții se suprapun în anumite puncte, mi s-ar părea mai onest ca în discursul public să fie foarte clar când e vorba de o poziție, sau cealaltă.

Emil Borcean: Este justificată și dezirabilă existența unui stat evreu?

Andrei Murgescu: Aici trebuie să încep prin a menționa cât se poate de clar că spațiul Orientului Mijlociu și problemele de acolo îmi sunt în mare parte necunoscute sau cel puțin neclare. Toate informațiile pe care le am de acolo sunt în cel mai bun caz la mâna a doua.

Acestea fiind spuse, răspunsul la ambele părți ale întrebării tale este da.

Emil Borcean: Cum apreciezi riposta israeliană la Hamas?

Andrei Murgescu: O ripostă era normală, dar nu aș putea să mă exprim mai mult în privința intensității, metodelor, tacticilor etc., pentru că efectiv nu cunosc suficient de bine situația.

Emil Borcean: Cum apreciezi participarea Israelului alături de SUA la campania militară de subminare a regimului iranian?

Andrei Murgescu: Spectaculoasă? :))

E clar pentru oricine că Statele Unite și Israelul pot colabora extraordinar de bine. Dar, din ce îmi dau seama, există și fricțiuni între obiectivele Statelor Unite și cele ale Israelului și, uneori, Israelul pare să întreprindă acțiuni care merg, cel puțin parțial, în răspărul planurilor Statelor Unite. Iar în acele momente, e drept, rare, administrația Trump este, cred eu, pe bună dreptate foarte iritată.

Pe de altă parte, cred că este oarecum natural ca aceste fricțiuni să apară, pentru că probabil nu va exista niciodată o alianță în care toate obiectivele membrilor să coincidă 100%.

Emil Borcean: Trump a greșit când a renunțat la demolarea completă a regimului iranian. Acum e captivul unui război regional de atriție pe care îl putea evita, în pofida riscurilor politice aferente. S-a băgat într-o fundătură din care poate ieși, dar serios șifonat. Mulți nu vor uita.

Emil Borcean: Andrei, mulțumesc pentru acest dialog onest și pertinent. Succes pe mai departe!

1. Al XVII-lea amendament la constituția americană a fost adoptat în 1913. Înainte de acesta senatorii din Congresul federal erau nominalizați de legislaturile fiecărui stat, după aceea s-a trecut la organizarea de alegeri pentru desemnarea lor.