Democrație pentru omul de rând
Sau ar fi prea populist?
Vă propun un exercițiu de imaginație în ce privește un aspect important al vieții noastre, anume felul în care suntem guvernați. Cum ar putea deveni democrația cu adevărat reprezentativă pentru interesele poporimii? Prezint o alternativă care mută mai jos centrul de greutate al vieții politice, dinspre politicieni către talpa țării.
Parlament sinonim cu o Cameră a Reprezentanților formată din 500 deputați sau mai puțini, unde regula este un deputat la aproximativ 38.000 locuitori (cu rotunjire în jos). Județul Covasna ar avea astfel 5 deputați pentru cei 200.042 locuitori ai săi, Buzău 11 deputați pentru 404.979 locuitori, Constanța 18 deputați pentru 655.997 locuitori, iar cei 1.716.961 locuitori ai Bucureștiului ar fi reprezentați de 45 deputați1.
Alegeri parlamentare tot o dată la patru ani, dar în alt format: în loc de reprezentanți ai unor partide politice participă reprezentanți ai populației locale. În fiecare județ candidează și votează numai rezidenții de județ și fiecare județ își trimite deputații în parlamentul național. Dacă numărul aleșilor dintr-un județ este mai mic decât cel alocat atunci acel număr este trimis în parlament (in extremis poate fi și zero).
Înainte de preluarea funcției deputații participă la două cursuri de informare privind noua lor responsabilitate: principiile și funcționarea economiei piață și un studiu al constituțiilor României și SUA.
Odată formată Camera Reprezentanților este desemnat și șeful executivului, prin alegeri la nivel național. Dacă un candidat obține peste jumătate din voturi atunci acela (sau aceea) devine președinte; dacă nu, atunci membrii Camerei Reprezentanților îl aleg pe unul dintre primii doi clasați.
Președintele propune un cabinet de miniștri, au loc audieri și fiecare ministru trebuie confirmat de o majoritate simplă a Camerei Reprezentanților. Propuneri ministeriale pot veni și din partea CR. Președintele țării poate fi demis cu două treimi din voturile CR. Orice membru CR poate fi demis în cadrul unui referendum județean, cu același număr de voturi cu care a fost ales inițial plus unu. Apoi altcineva va fi ales în locul demisului.
Funcționarii care alcătuiesc aparatul birocratic central și local sunt supuși unor evaluări periodice și pot fi demiși.
Reducerea aparatului guvernamental. Noi avem acum 18 ministere, dar șapte sau opt ar fi de ajuns. În Franța sunt 17, în Germania și Italia 15, în Argentina 8 și în Elveția 7. Eficiența presupune și strictețe.
Dar partidele politice? Desființate și interzise timp de măcar două generații, apoi pot apare din nou. Politica românească a devenit o troacă ireparabilă de demagogie, grandomanie și mediocritate entuziastă sau sfătoasă. Politicienii s-au desăvârșit în arta disimulării, în meșteșugul nimicurilor și al nimicniciei pretențioase.
Exemple sunt numeroase, dar iată unul elocvent din 2017. În octombrie acel an s-a ținut congresul tinerilor liberali din PNL și a fost aleasă conducerea organizației de tineret a acestui partid vechi, din liga de vârf a politicii naționale. Doi reporteri de la Antena 3 au fost prezenți la această întrunire decisivă și i-au întrebat pe câțiva dintre tinerii liberali din audiență “ce este liberalismul”? Răspunsurile au fost simple și năucitoare. Ceva de Stânga, sau nu am timp acum de asemenea confesiuni.
Într-un alt exemplu, de dată recentă, conducerea partidului Alternativa Dreaptă a hotărât să susțină cu entuziasm candidatura lui Ludovic Orban la alegerile prezidențiale din acest an. Liderii AD perorează constant despre valori conservatoare, se drapează în faldurile liberalismului clasic și tot așa. Pe de altă parte Orban este un binecunoscut oportunist și duplicitar care în perioada pandemiei, când a fost prim-ministru, a guvernat ca un dictator. Sesizați incongruența? Finis coronat opus s-a produs în urmă cu câteva zile, când Orban a anunțat că renunță la candidatura prezidențială și o susține în schimb pe Elena Lasconi, o habarnistă propusă de USR, partidul autohton cel mai atașat de învățăturile lui Herbert Marcuse. Astel a ajuns conducerea pretins exigentă a Alternativei Drepte să facă figurație în opereta intitulată “Centru dreapta modern”. Neghiobii ajung primii la linia de sosire a auto-contradicției.
Acesta e nivelul peste tot în lumea noastră politică. Un ciuciu mai naiv sau mai intransigent, mai ferm sau mai domol, funcție de vârstă sau nivelul parvenirii. De aceea ficțiunea politică anterioară schițează un sistem mai democratic și mai flexibil decât cel din prezent. Mai democratic deoarece înlesnește afirmarea preferințelor cetățeanului local față de interesele de partid și mai flexibil deoarece înlesnește exprimarea promptă a acestor preferințe la nivel decizional major. Ar fi însă și mai bun? Depinde de statutul și dispoziția dumneavoastră.
Un lucru este cert: am atins un prag de decrepitudine sinucigașă pe care nu-l putem depăși decât printr-o reformă profundă a sistemului decizional și de guvernare. Ori tolerăm pe mai departe pantomima de până acum și ne văicărim impotent la date fixe, ori adâncim și extindem responsabilitatea pentru soarta comună. Pentru aceasta trebuie ca omul de rând să devină consecvent în năzuințe și determinare, lucid fără termen de expirare. Democrația poate să îl reprezinte, pe cât posibil, fără recurs la iluzii sau defetism. Practic noi gătim, noi mâncăm. Cel puțin ne-am învrednici să preluăm șorțul de bucătar și să îngurgităm ceea ce suntem capabili să preparăm. Numai astfel putem deveni mai pricepuți.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Jude%C8%9Bele_Rom%C3%A2niei