Energie verde și ieftină pentru popor
Realitatea se răzbună în mod direct proporțional cu străduința de-a o nega.
Sebastian Burduja are 39 de ani, face parte din PNL, a absolvit politologie la universitatea Stanford, guvernare și administrație publică la Harvard și ocupă în prezent funcția de ministru al energiei în guvernul Ciolacu. În urmă cu cinci zile, pe 15 decembrie, a compus o dare de seamă entuziastă despre starea noastră energetică și a distribuit-o pe Facebook. Aflăm că în acea zi fastă România exporta energie iar pe primul loc ca sursă de producție se aflau centralele eoliene, așadar “energie verde și ieftină” evident abundentă și prea la îndemână ca să nu ne încredem în dânsa.
Românii sunt cam infrigurați acum și se uită lung la facturile pentru electricitate și gaz, însă cine știe, poate că privind graficul le-a venit inima la loc. Din păcate anul are 365 de zile, iar memoria nu atârnă de o singură zi.
Producția noastră de electricitate a cunoscut un declin de 8,6% în perioada ianuarie-septembrie 2024 față de același interval al anului precedent. Cauzele principale au fost scăderea cu 24% a producției hidroenergetice și cu 17% a celei furnizate de sursa eoliană. În același timp consumul domestic a crescut cu 1,2%, importul de energie a crescut cu 61%, iar exportul a scăzut cu 5%.
Un articol apărut pe 1 decembrie în Economica.net constată că prețurile spot1 pentru energia electrică au crescut în noiembrie cu 87% față de octombrie, după trei luni de vară și toamnă timpurie în care scăzuseră în medie cu 14,7% lunar. Ziua de maxim a fost 14 noiembrie, când prețul mediu s-a ridicat la 1.666 de lei/MWh, triplu față de cel din Germania. În acea zi am importat aproape 3.000 MW de energie. De la începutul lunii noiembrie am redevenit cea mai scumpă piață de energie din UE, cu un preț zilnic mediu de 181 de euro/MWh. Prețurile pentru consumatori (casnici sau industriali) sunt plafonate până pe 31 martie 2025, însă după aceea vor crește. Când produci mai puțin, imporți și consumi mai mult crește inevitabil facturarea populației și agenților economici. Vom plăti semnificativ mai mult decât în prezent, probabil cu 50% - 100% mai mult.
Scumpirea energiei românești nu este un fenomen circumscris anului curent. Statistici furnizate de Eurostat arată că în a doua jumătate a lui 2022 prețul electricității pentru consumatorii casnici a crescut cu 112% în România față de aceeași perioadă din 2021, cea mare creștere din cadrul UE. Aproape la fel și în privința gazului natural: la cehi s-a scumpit cel mai mult, cu 231%, iar noi i-am urmat cu 165%.
Nu strică să comparăm realitatea noastră din domeniul energetic cu aceea din SUA; în fond am ales să fim occidentali, iar Occidentul nu se limitează la Uniunea Europeană. În ultimele șase decenii americanii au consumat în general mai multă energie decât au produs, dar situația s-a inversat din 2019.
Combustibilii fosili (gaz natural, țiței și cărbune) reprezintă cea mai utilizată sursă de energie, care în 2023 a atins aproximativ 83% din total. Gazul natural însumează 38%, țiței (inclusiv produse petroliere lichide2) 34% și cărbune 11%. Urmează energia nucleară și regenerabilele, fiecare cu câte 8%. Aportul energiei solare a fost de 3% în 2020.
Evoluția noastră din ultimul deceniu este sumarizată în graficul următor, publicat de WallStreet.ro (nicio legătură cu Wall Street Journal).
Câteva observații:
Prosumatorii sunt categoria de consumatori care și-au instalat panouri solare pe casă. Livrează energie sistemului național (contra cost) în măsura posibilităților. Seara, noaptea și în condiții nefavorabile nu livrează nimic, sunt consumatori normali.
Soarele (inclusiv contribuția prosumatorilor) și vântul reprezintă acum 30% din totalul energetic.
Comparativ cu SUA, a cărei dependență de regenerabile este de numai 8%, noi ne-am înscris în ultimii zece ani pe o traiectorie clară de scădere a ponderii electricității derivată din cărbune și hidrocarburi și de creștere a dependenței de soare-vânt; aportul hidroenergetic a crescut, cel nuclear a rămas relativ același. SUA are o producție stabilă, chiar exportă energie și are prețuri mici pentru proprii consumatori, în timp ce noi avem o producție instabilă, cu cheltuieli și prețuri crescânde la cheremul vremii.
Însă de ce am ajuns la cheremul vremii? De fapt am ajuns la cheremul unei ideologii care bântuie lumea de câteva decenii, adoptată de Uniunea Europeană ca literă de lege. Încălzirea globală, rebotezată în “schimbări climatice”, postulează că prin intermediul combustibililor fosili și al industrializării pe care o facilitează ne-am pavat o cale sigură către apocalipsă, iar remediul constă în suprimarea dezvoltării economice.
China, a doua economie a lumii, este considerată oficial (de la ONU citire) o țară în curs de dezvoltare. A ratificat acordul climatic de la Paris adoptat la nivel global în ianuarie 2016 și în virtutea statutului conferit de ONU a beneficiat de condiții mai flexibile de decarbonizare comparativ cu țările din categoria economiilor dezvoltate.
Chiar și așa nu a fost mulțumită; în octombrie 2022 Xi Jinping a declarat că țara sa nu va abandona termocentralele pe cărbune înainte ca regenerabilele să devină capabile de a substitui pe deplin producția combustibililor fosili. Xi s-a ținut de cuvânt, iar la ora de față China consumă cu 30% mai mult cărbune decât tot restul lumii însumat.
România este considerată în schimb o țară dezvoltată, la calup cu întreaga Uniune Europeană și nu beneficiază de clemență, trebuie să se conformeze celor mai stringente obiective ale acordului de la Paris. Aceasta înseamnă că până în 2030 trebuie să reducem emisiile de dioxid de carbon cu 55% față de nivelul înregistrat în 1990 și să atingem “neutralitate climatică” până în 2050, unde expresia din ghilimele înseamnă zero emisii de carbon.
Următoarele diagrame prezintă consumul global de cărbune acum și în urmă cu șase ani.
Rubrica All Others de mai sus cuprinde și România. Producția noastră de cărbune a scăzut între 2018 și 2024, pe când a Chinei a crescut. În 2017 România producea 0,3% din totalul emisiilor globale de CO2. Acum închipuiți-vă cât de mult se va ameliora clima în urma dezindustrializării noastre promovată de acordul de la Paris și de planul "Green Deal” după ce vor dispare cele două-trei puncte bleumarin de care suntem responsabili. Ministrul Burduja și guvernanții în general ar face un bine țării dacă ar evidenția aceste discrepanțe și ipocrizii; avem nevoie de politici lucide care să pună realitatea și nevoile noastre mai presus de himerele prohibitive ale altora.
Am arătat motivul pentru care ținem cură de slăbire energetică. Câteva detalii. În ultimii 175 de ani, din 1850 până în prezent, planeta s-a încălzit cu 1,11 grade Celsius. Această perioadă a coincis cu o dezvoltare economică fără precedent a omenirii și implicit cu emisii sporite de gaze de seră. Încălzirea nu a fost constantă, a alternat cu perioade de răcire. Între 1965 și începutul deceniului opt era în vogă apocalipsa răcirii globale. Mai aproape de noi, în martie 2013, revista The Economist a observat că numai în deceniul 2000-2010 fuseseră emise o sută miliarde tone de carbon în atmosferă, sau un sfert din tot dioxidul de carbon produs de omenire începând din 1750; și totuși temperaturile, în loc să crească așa cum era prevăzut, s-au răzvrătit și au stagnat. Și mai aproape de noi, între februarie 2014 și decembrie 2021, temperatura medie globală a înregistrat zero creștere. Iată diagrama HadCRUT pentru perioada respectivă (HadCRUT este setul de date lunare referitor la temperaturile globale terestre și maritime compilat de Hadley Centre of the UK Met Office și de echipa de cercetare a climei din cadrul universității Anglia de Est).
La nivelul istoriei umane pre-industriale și al erelor geologice cunoaștem numeroase exemple de variații de temperatură. Știm că natura nu poate fi ignorată și că știința nu este un judecător care emite constant concluzii definitive, cu atât mai mai mult știința profund politizată. Un răspuns rațional la incertitudine constă în prudență; anticiparea viitorului nu ar trebui să arunce prezentul la coș.
Pe termen scurt spre mediu putem defaza treptat electricitatea generată de cărbune în favoarea celei obținute din gaze naturale. Acestea, inclusiv metanul, sunt mai puțin poluante atât în ce privește extracția cât și utilizarea. Pe termen mai lung ar trebui să extindem producția nucleară și hidroenergetică. Aici avem un potențial enorm și fără impact climatic, cel mult răscolim sentimentele talibanilor ecologici. Soarele și vântul rămân alternative la dispoziția oricui, însă destinul de sursă energetică periferică sau esențială să fie decis fără propteală din partea statului.
Înțelegere intre un cumpărător și un vânzător de a cumpăra, respectiv de a vinde o anumită cantitate de marfă la un anumit preț cu livrare si plată imediată. Exact ca la piață.
În engleză natural gas plant liquids. Sunt hidrocarburi ușoare - cum ar fi etan, propan, butan și benzină naturală - rezultate în urma procesării gazului natural sau țițeiului.