Cercetătorii de la Academia Chineză de Științe Sociale au fost însărcinați, începând din 1980, să studieze motivele pentru care Occidentul a devenit puternic. Prăbușirea Uniunea Sovietică a fost un șoc pentru conducerea chineză. URSS era o superputere, avea arme nucleare, armată imensă, tehnologie, dar totuși s-a prăbușit foarte repede. Conducerea chineză a pus o întrebare strategică: de ce unele civilizații devin puternice și stabile (Occidentul), iar altele se prăbușesc (URSS)?
Cercetătorii chinezi au analizat de ce există încredere între oameni, de ce funcționează contractele benevole, de ce există universități vechi, de ce există știință modernă, de ce există stat de drept.
Rezultatele, devenite publice după 2000, arată că puterea Occidentului nu provine doar din economie sau arme, ci din cultură și valori. Concluzia generală a fost că puterea Occidentului rezultă dintr-o combinație de religie, cultură, instituții, știință și economie, iar religia a jucat un rol important în formarea culturii. Creștinismul a avut un rol definitoriu.
Acest lucru nu împiedică regimul să persecute minoritatea creștină (supunerea completă față de puterea lumească este contrazisă de învățătura creștină “dați Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”). Mentalitatea totalitară chineză este mai flexibilă și mai productivă decât cea sovietică, dar în cele din urmă sortită eșecului. Occidentul a adoptat la rândul său idei și crezuri destructive, totuși există un recul puternic. Atâta timp cât spiritul creștin refuză să piară Occidentul are un viitor. China preferă despotismul pragmatic și viitorul oferit lumii se rezumă la o cămașă de forță mai catifelată, singura croială tradițională.
Recunosc, mă atrage profilul Chinei. Mi se pare că regulie sunt reguli.
Cercetătorii de la Academia Chineză de Științe Sociale au fost însărcinați, începând din 1980, să studieze motivele pentru care Occidentul a devenit puternic. Prăbușirea Uniunea Sovietică a fost un șoc pentru conducerea chineză. URSS era o superputere, avea arme nucleare, armată imensă, tehnologie, dar totuși s-a prăbușit foarte repede. Conducerea chineză a pus o întrebare strategică: de ce unele civilizații devin puternice și stabile (Occidentul), iar altele se prăbușesc (URSS)?
Cercetătorii chinezi au analizat de ce există încredere între oameni, de ce funcționează contractele benevole, de ce există universități vechi, de ce există știință modernă, de ce există stat de drept.
Rezultatele, devenite publice după 2000, arată că puterea Occidentului nu provine doar din economie sau arme, ci din cultură și valori. Concluzia generală a fost că puterea Occidentului rezultă dintr-o combinație de religie, cultură, instituții, știință și economie, iar religia a jucat un rol important în formarea culturii. Creștinismul a avut un rol definitoriu.
Acest lucru nu împiedică regimul să persecute minoritatea creștină (supunerea completă față de puterea lumească este contrazisă de învățătura creștină “dați Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”). Mentalitatea totalitară chineză este mai flexibilă și mai productivă decât cea sovietică, dar în cele din urmă sortită eșecului. Occidentul a adoptat la rândul său idei și crezuri destructive, totuși există un recul puternic. Atâta timp cât spiritul creștin refuză să piară Occidentul are un viitor. China preferă despotismul pragmatic și viitorul oferit lumii se rezumă la o cămașă de forță mai catifelată, singura croială tradițională.