Un articol pe care l-am publicat recent - Cadrul mental anti-evreiesc în trei ipostaze definitorii - s-a bucurat și de atenția câtorva persoane indignate. Am răstălmăcit istoria, am minimalizat păcatele evreilor și nu am fost atent la cultura talmudică, foarte ostilă creștinilor și larg agreată în Israel.
Ceva pozitiv tot a ieșit. Zice un indignat: “Nu stiu de unde a scos autorul numarul de 20.000 de evrei prezenti in Palestina cand numarul lor real era de vreo 5000 in sec. al XIX-lea…”. Are dreptate. De fapt numărul evreilor din Palestina istorică încorporată imperiului otoman, la mijlocul secolului XIX, a fost estimat între 30.000 și 42.000, sau 5% - 7% din totalul celor 600.000 de locuitori la acea vreme. Am rectificat.
Indignarea principală vine însă din partea altui cetățean, care se folosește de argumentele lui Michael A. Hoffman (al doilea, mai precis) pentru a mă combate. În prima intervenție combate recapitulând în română argumentele preferatului său, în a doua face un copy-paste în engleză din cea mai recentă indignare a respectivului.
Mister Hoffman al doilea pornește de la realitate - evreii ultra-ortodocși îi disprețuiesc pe creștini - și de aici construiește o supra-realitate manipulatoare. În treacăt fie spus ultra-ortodocșii îi disprețuiesc și pe evreii atei sau religioși dar ne-fanatizați.
Articolul a fost publicat pe 18 octombrie, însă nu cuprinde nicio referință la 7 octombrie. Ar fi dăunat râvnei de a-i demoniza pe evrei. Se menționează în schimb “măcelul a sute de copii din Gaza efectuat de Israel și bombardarea deliberată de spitale și blocuri de apartamente”. Ca spitalul Al-Ahli, afectat de explozia unei rachete lansate de Jihadul Islamic pe 17 și instantaneu prezentată de presa occidentală drept act inuman săvârșit de armata israeliană. Autorul continuă cu un lung expozeu al influenței nefaste exercitate de sionism și Talmud. Islamul, în schimb: “Islamul este o flacără pe care nici Stângismul și nici capitalismul nu au reușit să o stingă. Are memorie de elefant și curaj de leu… Evreii, aderând timp de secole la tacticile iscusite de supraviețuire din Talmudul ne-sionist, au făcut pace cu islamul, conviețuind prietenește cu musulmanii din Palestina.”
Așadar Talmudul este câh dar există și o parte curată, faptul că nu recomandă un stat evreu. Însă tot în Talmud, Sanhedrin 72a: “Dacă cineva vine să te omoare atunci ridică-te și omoară-l tu primul.“ Ghinion pentru Hamas și susținătorii săi. În ce privește “tacticile iscusite de supraviețuire“ la care evreii au “aderat“ timp de secole, ele au fost cultivate prin statutul de persoane inferioare care trebuie să plătească jizya, tributul islamic, și să își cunoască locul de inferiori și tolerați. Acestea au fost condițiile unei conviețuiri “prietenești“.
Evreii ultra-ortodocșii, la care se referă Hoffman, alcătuiesc aproximativ 10% din populația israeliană și atitudinea lor nu reprezintă nici pe departe o caracteristică definitorie. Partidele lor politice sunt marginale, chiar dacă uneori curtate pentru a participa la guvernări de coaliție.
Michael Anthony Hoffman II are o carieră îndelungată de promotor al teoriilor conspiraționiste antievreiești. A repudiat existența camerelor de gazare naziste și a afirmat că adevăratul Holocaust a fost înfăptuit de puterile aliate împotriva împotriva lui Hitler. A lucrat la proiecte inițiate de Willis Carto, David Irving, Ernst Zündel și Herman Otten, cu toții negaționiști ai Holocaustului. “Nu există probe materiale științifice care să ateste existența unor camere de gazare naziste. Nu există autopsii, din nicio sursă, care să arate că cel puțin un evreu ar fi murit datorită otrăvirii cu Zyklon B, dintre toate milioanele despre care s-a spus că ar fi murit astfel.“ Într-o declarație din 2016 de pe canalul său YouTube: “Iudaismul se concentrează pe adularea de sine, sunt oameni care se ridică în slăvi și aici văd o similitudine cu naziștii și cu ce făcea Hitler.“ A mai afirmat că iudaismul aprobă pedofilia și promovează ura împotriva celor care nu sunt evrei1.
Aceasta este autoritatea în iudaism, sionism și Talmud pe care o invocă diverși autohtoni. Aceasta este sursa lor de informare și grila favorită de interpretare când doresc să se arate culți și nuanțați. Depravarea arată mai seducător când apare înveșmântată în țoale de împrumut croite pentru fini cunoscători.